„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
25 Dec, 2024
Biblia - verset cu verset: „Ce puteai spune, femeie?“
Facerea 3, 2:
„Iar femeia a zis către şarpe: «Roade din pomii raiului putem să mâncăm»“ Continuă dialogul dintre femeie şi şarpe, prin care acesta din urmă încearcă să o amăgească pe Eva, făcând-o să uite „mica“ poruncă dată de Dumnezeu. De ce a atacat însă diavolul prin femeie, şi nu prin bărbat? Sfinţii Părinţi nu acceptă ideea că asta s-a întâmplat fiindcă femeia ar fi mai slabă, ori mai pătimaşă, căci şi Adam şi Eva îşi păstrau nepătimirea firii lor dintru început. Sfântul Ambrozie spune că şarpele a ispitit-o mai întâi pe Eva, pentru simplul motiv că numai Adam auzise porunca lui Dumnezeu, pe când Eva o cunoştea doar indirect, putând fi deci socotită mai înclinată spre a nu i se supune. „Diavolul ţintea să-l prindă în cursă pe Adam prin mijlocirea femeii. El nu s-a dus la bărbatul care primise de faţă cereasca poruncă, ci s-a dus la aceea ce o aflase de la bărbatul ei, neprimind de la Dumnezeu porunca ce trebuia ţinută. Dumnezeu nu i-a spus femeii nimic. Ştim că i-a vorbit lui Adam. Deci trebuie să înţelegem că porunca a fost adusă la cunoştinţa femeii prin Adam“, spune Sfântul Ambrozie. Atitudinea femeii în faţa şarpelui a fost comentată de Sfinţii Părinţi ca fiind nepotrivită. Sfântul Ioan Gură de Aur, spre exemplu, dă un răspuns la întrebarea „Ce puteai spune, femeie?“. El spune că „trebuia să-i răspunzi că nu grăieşte adevărul şi să-i spui: «Pleacă de aici, înşelător ce eşti! Nu ştii nici puterea poruncii date nouă de Dumnezeu, nici măreţia desfătării, nici bogăţia darului! Tu spui că Dumnezeu ne-a zis să nu gustăm din nici un pom; dar Stăpânul şi Creatorul, pentru multa lui bunătate, ne-a dat voie să mâncăm din toţi pomii şi ne-a poruncit ca numai de unul singur să nu ne atingem; şi acesta iarăşi tot din grija ce ne-o poartă, ca nu cumva mâncând din el să nu murim.» Ar fi trebuit, de era cu judecată, să-i spună diavolului aceste cuvinte, să-i întoarcă spatele, să nu mai vorbească deloc cu el, nici să-i mai asculte vreun cuvânt.“ În continuare, vom vedea cum femeia îi va descoperi diavolului porunca, prilej pentru acesta de a nega aparenţele şi de a-i insufla femeii „dorinţa de a-şi îmbunătăţi starea“ şi „pofta de mărire“.
