„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Cei drepţi primesc titlul de fii ai lui Dumnezeu
Facerea 6, 2: „Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.“
Acest verset pare la prima vedere un text codificat. Sunt alăturate două categorii de oameni (sau poate nu erau oameni, unii afirmând despre „fiii lui Dumnezeu“ că erau îngeri), fiii lui Dumnezeu şi fiicele oamenilor care s-au căsătorit între ei cum au voit. Aparenta codificare despre care aminteam se referă la greutatea înţelegerii celor două categorii. Dacă o parte sunt fiii lui Dumnezeu, ceilalţi nu mai sunt ai lui Dumnezeu? Sau, ce sunt de fapt fiii lui Dumnezeu, altceva decât fiicele oamenilor? În fiii lui Dumnezeu s-au văzut fie fiinţe cereşti, fie îngeri căzuţi. Pentru o mare parte a exegeţilor creştini, şi enumerăm aici pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Casian sau Theodoret, fiii lui Dumnezeu, sau îngerii, cum li s-a mai spus, sunt urmaşii lui Set, cei menţionaţi şi despre care am vorbit la comentariile versetelor din capitolul al V-lea al cărţii Facerea, corupţi de fiicele oamenilor, care sunt urmaşii lui Cain, despre care am aflat în capitolul al IV-lea că ajunseseră într-o stare păcătoasă avansată. Sunt astfel menţionate cele două categorii ale omenirii, bună şi rea, care s-au amestecat între ele, corupându-se, astfel, ambele. Iată, deci, că oamenii drepţi care ocolesc păcatul primesc - până în momentul când se amestecă cu cei păcătoşi - titlul de fii ai lui Dumnezeu. Sfântul Chiril al Alexandriei spune că „până ce neamul sfinţit vieţuia de sine, neamestecat cu cel rău, strălucea în ei frumuseţea dumnezeiască neatinsă şi-i făcea minunaţi. Dar când au alunecat în iubirea trupească, fermecaţi de chipurile femeilor, s-au făcut apostaţi“. Acelaşi Sfânt Părinte spune că „n-ar putea proveni omul din împreunarea duhurilor cu totul străine de trup cu femeia (...), ci e vorba de oamenii ce se întorc la patimile iubirii trupeşti şi se aprind de pofta ei urâtă prin îngerii căzuţi“. Această împărţire care era făcută în vremurile dinainte de potop este clar exprimată şi de Sfântul Grigorie Palama: „Împărţirea aceasta (a neamurilor) s-a făcut după Cain şi Set, cei din Cain numindu-se oameni, iar cei coborâtori din Set chemându-se fii ai lui Dumnezeu“. Finalul acestui verset, „şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit“, pare a sugera desfrâul general ce domnea pe atunci, fapt pentru care, nu după mult timp, va fi anunţat potopul.