Biblia-verset cu verset: Cele patru categorii de vieţuitoare din cer şi de pe pământ

Facerea 8, 19: „Toate fiarele, toate animalele, toate păsările şi toate câte se mişcă pe pământ, după felul lor, au ieşit din corabie.“

Iată cum o corabie de lemn, construită de mâna dreptului Noe, devine începătură a vieţii pe pământ. Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să iasă din arcă împreună cu familia lui, iar versetul de faţă ne spune că animalele adăpostite părăsesc şi ele corabia pentru a se înmulţi apoi pe pământul curăţat de apele potopului. Viaţa pe pământ primeşte astfel din nou binecuvântarea Domnului spre a se înmulţi, aşa cum o primise la Creaţie şi la fel cum Mântuitorul Iisus Hristos va binecuvânta bucatele, înmulţindu-le, pentru a hrăni mulţimea care şedea pe iarbă în faţa Mării Tiberiada.

Toate cele create de Dumnezeu vor reintra aşadar după potop în rânduiala firii instaurată la început. Sfântul Antonie cel Mare, pe care Biserica l-a pomenit sâmbătă, 17 ianuarie, a scris despre această rânduială, clasificând creaţiile lui Dumnezeu în patru categorii, fiecare fiind înzestrate după felul lor. „Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreaptă ştiinţă, pentru că unii au avut îndrăzneala să spună cu necredinţă că ierburile şi legumele ar fi însufleţite. Le spun acestora: Ierburile au viaţa firii, suflet însă n-au. Iar omul se numeşte animal raţional pentru că are minte şi este capabil de ştiinţă. Celelalte dobitoace pământeşti şi din aer au glas în ele fiindcă au duh şi suflet. Şi toate cele care cresc şi scad sunt vieţuitoare, fiindcă vieţuiesc şi cresc, dar pentru aceea nu au şi suflet. Iar deosebirile vieţuitoarelor sunt patru: unele sunt nemuritoare şi însufleţite, ca îngerii, altele au minte, suflet şi duh, ca oamenii, altele au numai duh şi suflet, ca dobitoacele, iar altele numai viaţă, ca ierburile. În ierburi dăinuieşte viaţa fără suflet, fără duh şi fără minte. Iar toate celelalte fără viaţă nu pot să fie. Şi tot sufletul omenesc este într-o mişcare necontenită de la un loc la altul.“