Biblia - verset cu verset: Chemarea lui Avraam

Facerea 12, 1: „După aceea, a zis Domnul către Avram: „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu.“

Primul verset al celui de-al doisprezecelea capitol al cărţii Facerea exprimă într-un mod extraordinar de frumos ideea de mântuire a omului în general prin chemarea lui Dumnezeu adresată lui Avraam. „Ieşi“, spune Dumnezeu, urmat de „vino“, sau cum am înţelege noi astăzi: leapădă cele lumeşti, îmbrăţişează cele cereşti. Cuvântul lui Dumnezeu de mai sus începe cu o poruncă, continuă cu o făgăduinţă şi sfârşeşte, după cum vom vedea în versetul următor, cu o binecuvântare. Aceste trei aspecte importante caracterizează fiecare manifestare a lui Dumnezeu faţă de om. Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt împlinite, iar binecuvântările Sale sunt primite numai dacă poruncile Sale sunt respectate. Aceste trei etape reprezintă timpul descris de părintele Dumitru Stăniloae, văzut ca interval între chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru. Plecarea lui Avraam, căci el va da curs chemării divine de a merge spre Canaan, reprezintă primul său act de credinţă, de care depinde viitorul poporului ales.

Ideea de chemare, în general, a fost foarte frumos exprimată de părintele Rafail Noica, care a văzut-o drept o dorinţă liberă şi autentică a fiecăruia de a se îngriji de Dumnezeu: „Am vrea, dacă am putea - chiar dacă nu suntem la nivelul ăsta, cum am văzut în marii Părinţi - dar, totuşi, undeva în noi am vrea, dacă am putea, să ne lepădăm permanent de toată cea a vieţii grijă, ca să ne îngrijim numai de Dumnezeu“. Cu siguranţă că nu a fost uşor pentru Avraam să rupă toate legăturile cu patria lui dragă, ţară în care a petrecut toată viaţa şi care a fost sfinţită prin multe asocieri afectuoase. Un tânăr poate părăsi ţara de baştină cu puţin regret, însă, pentru un bărbat în vârstă de 75 de ani (capitolul 12, versetul 4), o astfel de hotărâre nu este uşoară.