Biblia - verset cu verset: „Chiar dacă fratele stăruie în a te ocărî, tu să nu te laşi scos din dispoziţia iubitoare“

Facerea 19, 7: „A zis către ei: «Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău».“

Nepotul patriarhului Avraam, Lot, a ieşit din casă, încuind cu grijă uşa în urma lui pentru a împiedica mulţimea să intre, şi a făcut o încercare serioasă de a-i abate pe concetăţenii săi de la ţinta lor cea păcătoasă. Bunătatea lui se reflectă prin modul de adresare, numindu-i „fraţii mei“ pe sodomei, în ciuda răutăţii lor. El nu alege să-i hulească, să le vorbească urât, să-i judece pentru felul lor de-a fi, ci îi roagă să nu le facă nici un rău Oaspeţilor lui. „Cu adevărat aceasta înseamnă să fii virtuos! Să vorbeşti cu blândeţe unor astfel de oameni. Cel care vrea să vindece un om bolnav şi să cuminţească pe un om furios nu trebuie să facă asta cu mânie şi cu asprime. Uită-te la Lot! Numeşte fraţi pe cei ce voiau să facă nişte blestemăţii ca acelea! Vrea să-i înduplece, să le pişte conştiinţa, să-i facă să se lase de blestemata lor încredere. Să nu vă gândiţi la aşa ceva, le spune el. Să nu vă treacă prin minte această faptă rea, să nu necinstiţi firea însăşi şi nici să nu nesocotiţi împreunări nelegiuite“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur referitor la fragmentul biblic de mai sus.

Astfel, îl putem remarca pe Lot ca un om care reacţionează fără mânie, care nu pune la inimă şi nu ţine minte răul şi nu îl vatămă pe cel ce îl supără. El se prezintă în faţa sodomeilor cu un gând de pace, ca şi cum ar fi în faţa fraţilor săi, având o atitudine distinsă, aşa cum peste câteva veacuri o va descrie foarte frumos Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Bărbatul îndelung răbdător e foarte chibzuit, pentru că suportă cu răbdare cele ce-l supără. Chiar dacă fratele stăruie în a te ocărî, tu să nu te laşi scos din dispoziţia iubitoare, când cel viclean te turbură în cugetare“.