Biblia - verset cu verset: Cine nu respectă viaţa nu respectă pe Dumnezeu

Facerea 4, 8:

„După aceea, Cain a zis către Abel, fratele său: «Să ieşim la câmp!». Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.“

La începutul Sfintei Scripturi, în primele capitole ale cărţii Facerea, vedem începutul tuturor celor ce aveau să se repete, mai apoi, în istoria omenirii. În acest verset, suntem martorii unui act groaznic, primul omor - un fratricid, uciderea propriului frate. Sfântul Maxim Mărturisitorul are o tâlcuire extraordinară legată de actul uciderii lui Abel de către Cain, afirmând că acesta din urmă „este legea trupului, cea dintâi pe care o naşte Adam, după ce a călcat porunca Dumnezeiască. Iar Abel este cugetul duhului pe care-l naşte tot acela, mai pe urmă, prin căinţă. Pe acesta îl ucide Cain, fiindcă a purces la contemplarea naturii înainte de a dobândi deprinderea desăvârşită în acest scop“.

Viaţa este cel mai frumos dar primit de la Dumnezeu, izvorul şi temeiul celorlalte bunuri existente. De aceea, Dumnezeu interzice uciderea, adică ridicarea vieţii aproapelui, dar şi curmarea vieţii proprii, adică sinuciderea. Dacă viaţa umană se circumscrie unei iconomii a darurilor lui Dumnezeu, atunci cine respectă darul, adică viaţa, respectă şi cinsteşte pe Dumnezeu, Dătătorul vieţii. De aceea, Sfânta Scriptură consideră uciderea, după cum vom vedea în versetul al zecelea din acest capitol, drept un păcat strigător la cer.

În sens mai larg, uciderea nu este privită doar ca un act fizic, ci este luată în vedere şi uciderea spirituală de care vorbeşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, în prima sa epistolă: „Cel ce urăşte pe fratele său este ucigător de oameni“ (I Ioan 3, 15). Mântuitorul Însuşi vorbeşte de acest sens spiritual, în predica de pe munte: „Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului“ (Matei 5, 22).

Mântuitorul ne atrage atenţia asupra cauzei uciderii care este în lăuntrul şi nu în afara noastră. Deci, cauza săvârşirii acestui act groaznic este, în primul rând, de ordin spiritual şi se identifică cu pierderea lipsei de respect pentru viaţă, ca dar al lui Dumnezeu, şi cu lipsa de respect faţă de semeni, care poartă chipul lui Dumnezeu.