Biblia - verset cu verset: Confirmarea originii omului

Facerea 5, 2:

„Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut.“

Citind acest verset, cititorul are impresia că Moise doreşte să reia istorisirea privind crearea omului. În fapt, scriitorul biblic, vrând să prezinte genealogia patriarhilor, de la Adam până la Noe, începe cu o simplă amintire a apariţiei fiinţei umane pe pământ. Este confirmat totodată, prin acest verset, faptul că Dumnezeu a creat „omul“, după cum exclamă şi proorocul David: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale“ (Ps. 118, 73). Dumnezeu numeşte „om“ pe Adam şi Eva, în acest al doilea verset, după ce în precedentul aflam că Adam fusese creat după „chipul lui Dumnezeu“. Ideea poziţionării acestor idei este aşezarea omului în rost, ca fiinţă ce trebuie să-i slujească lui Dumnezeu, ca unui Creator şi Stăpân. În omiliile sale la cartea Facerii, Sfântul Ioan Gură de Aur spune, legat de acest început al capitolului al V-lea, următoarele: „Uită-te, aşadar, că ia cuvântul de la început şi, ca să spun aşa, vrea să ne povestească iarăşi totul de la capăt. (Pentru că a văzut că oamenii de până atunci au fost foarte neînţelepţi şi că nu s-au înţelepţit din cele pătimite de cei întâi zidiţi, ci s-au prăvălit în prăpastia răutăţii: cel născut din Adam, Cain, din invidie, şi-a ucis fratele; din pricina asta a şi primit pedeapsa aceea grozavă (...). Apoi, iarăşi oamenii de după el nu s-au învăţat minte nici din pedeapsa lui Cain, ci au căzut în păcate şi mai grele, aşa cum aţi auzit (...) pe Lameh spunând femeilor lui păcatul său şi dându-şi singur pedeapsa. Deci pentru că Moise a văzut că răutatea lor creşte ca o scurgere rea, care e pe cale să cuprindă tot trupul, de aceea opreşte năvala răutăţii şi nu mai face pomenire de generaţiile de oameni de la Cain până la Lameh. Face astfel un nou început şi, vrând să măngâie jalea lui Adam şi a Evei, în care a îndrăznit să-i cufunde ucigaşul de frate, înarmându-şi mâna înaintea lui Abel, îşi începe povestirea aşa: „Iată acum cartea neamului lui Adam. Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut“ (Facerea 5, 1-2).