Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Cui i se administra ritualul tăierii împrejur

Biblia - verset cu verset: Cui i se administra ritualul tăierii împrejur

Un articol de: Lucian Apopei - 04 Decembrie 2009

Facerea 17:12. „În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta.“

Semnul legământului încheiat de Dumnezeu cu Avraam este însoţit acum de o serie de reguli clare. Sfânta Scriptură ne arată cui i se administrează acest ritual, fiind incluse şi eventualele excepţii: „orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău“. Astfel, nici un om de parte bărbătească din comunitatea ebraică, fie liber, fie rob, nu era scutit. Alte instrucţiuni au fost cuprinse mai târziu în legea lui Moise: „Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur“ (Levitic 12, 3); şi amintite în Scriptura Noului Testament: „Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece“ (Luca 2, 21).

Apare menţionată în versetul de mai sus cifra opt, care, în simbolistica creştină, capătă nuanţe extrem de vaste. Avem, în muzică, opt glasuri de cântări fundamentale. Apoi întâlnim „Octoihul“, cartea care va conduce slujbele din perioada liturgică cu acelaşi nume, din cursul anului. Se numeşte „octoih“ pentru că este structurată pe opt glasuri. „Octoihul Mare“ este cartea utilizată pentru toate zilele săptămânii, iar „Octoihul Mic“ cuprinde cântările duminicilor. Zilelor săptămânii, în număr de şapte, le urmează a opta zi ca un început de nou sabat, precum şi în analogia celei de a opta zi după Înviere, care se numeşte înnoirea învierii, numărul opt devenind simbol al înnoirii, al reînvierii şi al nemuririi, fapt care a generat expresia „octavă a sărbătorii“. Numărul opt îl aflăm apoi în arhitectura bisericii la temeliile în opt laturi (octogon), cu referire la a opta zi, când a fost tăierea împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos care a slujit ca tip al botezului.