„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia - verset cu verset: Cum arăta corabia lui Noe
Facerea 6, 15: „«Corabia însă să o faci aşa: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţimea de treizeci de coţi»“
Potrivit versetelor 14 şi 15 ale capitolului al VI-lea din cartea Facerii, arca a fost construită din lemn de salcâm şi a fost acoperită cu smoală atât în interior, cât şi la exterior, având lungimea de 144 m (300 de coţi), lăţimea de 24 m (50 de coţi), iar înălţimea de 14,4 m (30 de coţi). Această proporţie dintre lungime şi lăţime este folosită de către arhitecţii navali de astăzi, rezultatul fiind o navă foarte stabilă, spre deosebire de cea în formă de cub, descrisă în Epopeea lui Ghilgameş. Forma dreptunghiulară a corabiei şi dimensiunile sale arată faptul că nu a fost construită pentru navigare, ci pentru a transporta o încărcătură foarte mare şi pentru a pluti fără a fi răsturnată de valuri. Trebuie menţionat faptul că, în Biblie, toate aceste măsurători sunt exprimate în unitatea numită cot. Aceasta reprezenta lungimea de la cotul unei persoane până la capătul degetului mijlociu, astfel că nu exista o măsură standard, excepţie făcând „cotul regal egiptean“, care era folosit doar în chestiunile juridice. De aceea, măsura de un cot diferea de la un om la altul, fapt pentru care măsurile corabiei lui Noe sunt diferite de la o măsurătoare la alta. Unii Sfinţi Părinţi propun interpretarea dimensiunilor în sens simbolic. Clement Alexandrinul, spre exemplu, scrie: „Unii spun că cei trei sute de coţi sunt simbolul semnului Domnului (T - litera taf cu care vechii greci notau numărul 300 simbolizând Crucea). Cei 50 de coţi sunt simbolul nădejdii şi al iertării date în ziua Cincizecimii; iar cei 30 de coţi arată predicarea Evangheliei, că Domnul a început predica Sa când era de 30 de ani. Corabia e largă jos, unde stau dobitoacele, şi strâmtă sus, unde stă omul raţional“.