Biblia - verset cu verset: Cum l-a făcut Noe dator pe Dumnezeu faţă de Sem?

Facerea 9, 26: „Apoi a zis: «Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob!»“

Versetul de faţă ne expune o formulă de binecuvântare des utilizată în Vechiul Testament. La prima vedere, pare să indice nu o binecuvântare a lui Sem, ci o binecuvântare a Dumnezeului lui. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre această formulă de preamărire că atrage o mai mare binefacere asupra lui Sem decât dacă Noe l-ar fi binecuvântat direct. Mai pe scurt, e o binefacere care se revarsă de la divinitate pe măsura laudei aduse, la fel cum, deopotrivă, o hulire ar atrage osândă. „Când Dumnezeu este binecuvântat de oameni şi I se aduc mulţumiri, atunci Dumnezeu revarsă mai din belşug binecuvântarea Sa peste cei de care e binecuvântat. Binecuvântând, deci, pe Dumnezeu, Noe L-a făcut dator cu o şi mai mare binecuvântare şi pricina unei mai mari răsplăţi pentru Sem, pe care nu i-ar fi putut-o da dacă l-ar fi binecuvântat el“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Trebuie precizat că această binecuvântare - despre care se-nţelege că, până la urmă, se răsfrânge asupra lui Sem - se datorează gestului deosebit pe care fiul cel mare l-a făcut acoperind trupul tatălui său şi oprind astfel ocara la care acesta a fost supus din partea lui Ham.

Binecuvântarea pe care o dă Noe fiului său Sem conţine şi un tip de proorocie. El huleşte şi prevede, în acelaşi timp, o situaţie viitoare care va presupune pe viitor o ierarhie între fiii săi: prin blestemarea lui Canaan, Sem îi va fi stăpân. Acesta din urmă este binecuvântat, vedem în versetul de mai sus, şi va deveni strămoşul seminţiilor semite - se observă că însăşi termenul de semit derivă de la numele fiului lui Noe, Sem. Sfântul Ambrozie spune despre acesta că înseamnă „nume“ şi, pornind de la un fragment al Sfintei Scripturi care ne arată că „un nume bun este mai de preţ decât bogăţia“ (Pilde 22, 1), preamăreşte şi el persoana urmaşului lui Noe: „Să fie aşadar acesta binecuvântat şi cinstea lui mai preţioasă decât argintul şi decât aurul“.