Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Cum l-am descoperit pe Avraam în parabola semănătorului

Biblia - verset cu verset: Cum l-am descoperit pe Avraam în parabola semănătorului

Un articol de: Lucian Apopei - 15 Octombrie 2009

Facerea 15, 11: „Şi năvăleau păsările răpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga.“

Probele care reprezentau mărturia felului cum se vor împlini făgăduinţele lui Dumnezeu devin prilej de intenţii agresive. Păsările răpitoare, pe care ulterior comentatorii biblici le-au interpretat în diferite feluri, au năvălit asupra trupurilor animalelor sacrificate, în ciuda prezenţei patriarhului Avraam care „le alunga“. „Era socotit un semn nefavorabil şi dătător de griji zborul unor păsări necurate peste cele jertfite. Căci păsările carnivore sunt întotdeauna necurate“, a scris Sfântul Chiril al Alexandriei. Răpitoarele care puneau în pericol leşurile jertfelor au fost socotite de unii ca simbolizând apucăturile rele ale sufletului, popoarele idolatre sau, pur şi simplu, ele îi prefigurau pe egiptenii care-i vor năpădi pe evrei. Cert este că se creionează o imagine a poporului născut din patriarhul Avraam care va îndura multe atacuri şi suferinţe „asupra trupurilor“ din partea „răpitorilor“. Ideea îl va înfricoşa pe Avraam, care va fi avertizat că „urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi“ (versetul 13).

Spre finalul versetului aflăm că patriarhul a înţeles că era de datoria lui să păzească jertfele aduse, până la momentul primirii unui semn că ele sunt consimţite, respectiv, făgăduinţa divină împlinită (fapt care se va întâmpla ceva mai târziu, vom afla în versetul 17). Pornind de la această situaţie, se poate realiza un paralelism deosebit între patriarhul Avraam şi păzitorul cuvintelor lui Dumnezeu din parabola semănătorului unde „cel viclean vine şi răpeşte ce s-a semănat în inima omului“ (Matei 13, 19). Fericit, însă, este cel care îşi înţelege chemarea divină şi misiunea sa, păzeşte poruncile primite şi alungă, precum Avraam în fragmentul biblic de mai sus, „păsările răpitoare“ care încearcă sub orice chip să pângărească rodul cel bun. Patriarhul poate fi astfel cu uşurinţă plasat în galeria celor fericiţi „care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“ (Luca 11, 28).