Biblia - verset cu verset: Cum s-a înălţat Noe deasupra celorlalţi

Facerea 7, 17: „Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa, şi a ridicat corabia, şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului.“

Nu cu mult timp în urmă, autorul biblic spunea că „pământul se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi, iată, era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ“ (Facerea 6, 11-12). Iată că acum, la modul efectiv, „pământul stricat“ este inundat de apă, iar corabia lui Noe „s-a înălţat deasupra pământului“. Acest din urmă aspect capătă simboluri deosebite, în sens spiritual. Noe s-a înălţat deasupra tuturor în primul rând prin credinţa dătătoare de virtuţi. Acesta a fost şi motivul pentru care el „a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu“ (Facere 6, 8) şi nu se regăsea printre cei care aveau să piară la potop. În Epistola către Evrei, Sfântul Apostol Pavel confirmă că Noe, „prin credinţă, luând (...) înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor“.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, în ciuda primejdiilor, fiecare om se poate bucura de milostivirea lui Dumnezeu - aşa cum a făcut Noe -, fapt care depăşeşte cu mult în importanţă şi intensitate orice primejdie prin care omul ar putea trece: „În fiecare zi suntem în primejdie de moarte; firea se împotriveşte, dar voinţa, învingând cu bunătatea lui Dumnezeu firea, se încununează; nu îndurăm nişte suferinţe vrednice de bunătăţile ce le vom moşteni şi de slava ce ni se va descoperi“.

Regăsim în versetul de mai sus perioada de patruzeci de zile în care a plouat neîntrerupt, ca expresie a penitenţei prin intermediul căreia păcatul trebuia nimicit.