„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Curcubeul e confundat uneori cu însăşi ideea de frumos
Facerea 9, 14: „Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori,“
Versetul de faţă ne spune că legământul încheiat de Dumnezeu cu omul poate fi observat mereu în istorie, de fiecare dată când cerul va arăta semn de ploaie. Curcubeul va reaminti tuturor creaturilor că pământul nu va mai fi inundat de ape, aşa cum s-a întâmplat în vremea lui Noe. „Ai văzut că a dat vieţuitoarelor un semn, care se va întinde generaţii de generaţii? Semnul n-a fost dat numai pentru cei ce vieţuiau pe vremea aceea, ci semnul acesta este neîntrerupt şi ţine cât va ţine lumea“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Dincolo de explicaţiile ştiinţifice şi simbolistica sa în contextul potopului, pe care le-am explicat cu prilejul versetului anterior, curcubeul a căpătat, de-a lungul timpului, şi alte semnificaţii creştine. Tradiţia Bisericii ne spune că, dincolo de semnificaţia sa principala, de semn al păcii, deoarece leagă cerul de pământ, curcubeul reprezintă legământul cel nou prin Întruparea şi Moartea Domnului Iisus Hristos, Chipul păcii. Mai este şi simbolul Preasfintei Fecioare Maria, Maica împăcării lumii cu Dumnezeu sau a Sfânt Acoperământului său. Curcubeul simbolizează şi Sfânta Euharistie, prin care ni se dă chezăşia vieţii veşnice şi a graţiei dumnezeieşti. În fine, cele şapte culori ale curcubeului sunt privite ca cele şapte Taine ale Bisericii. Toate aceste comparaţii certifică o anumită atracţie pe care acest fenomen ceresc impresionant o dezvoltă asupra oamenilor, asimilându-l cu ce este mai frumos din trăirea Bisericii. Originea sa dumnezeiască a permis intensificarea acestor comparaţii într-atât încât curcubeul e confundat uneori cu însăşi ideea de frumos.