Biblia - verset cu verset: Dacă lumea n-ar fi una, Iisus Hristos n-ar fi Mântuitorul lumii

Facerea 2, 18:

„Şi a zis Domnul Dumnezeu: «Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el»“.

Acest verset reprezintă punctul de plecare în descrierea formării primei familii a neamului omenesc. Adam şi Eva - cea despre care vom afla că a fost creată din coasta bărbatului său - sunt numiţi protopărinţi. Pe temeiul revelaţiei, Biserica învaţă că întreg neamul omenesc descinde din unica pereche a primilor oameni, singurii creaţi nemijlocit de către Dumnezeu. Descinzând astfel din acelaşi strămoş, ca urmare a binecuvântării date de Dumnezeu primilor oameni - „Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi“ (Facerea 1, 28) -, întreaga omenire formează o unitate de origine şi fiinţială. Adam este „părintele neamului omenesc“ (Înţ. Sol. 10, 1), iar Eva este „mama tuturor celor vii“ (Facerea 3, 20), „şi din ei a răsărit neamul omenesc“ (Tobit 8, 6). Din acest punct de vedere, învăţătura creştină este monogenistă, afirmând pentru întreaga omenire un singur punct de plecare, anume prima pereche de oameni, Adam şi Eva, pentru că Dumnezeu „a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului“ (Fapte 17, 26). Concepţia creştină monogenistă are mare importanţă, fiindcă unitatea de origine şi fiinţială a omenirii constituie o condiţie de bază a mântuirii, datorându-se ei putinţa de înţelegere a universalităţii păcatului strămoşesc şi, implicit, a universalităţii mântuirii în Mântuitorul Iisus Hristos. Dacă lumea n-ar fi una, şi la origine şi după aceea, Iisus Hristos n-ar fi Mântuitorul lumii.

Observăm şi în acest verset utilizarea pluralului, „să-i facem“, Septuaginta folosind din nou pluralul şi în cazul creării femeii ca şi în cazul creării bărbatului, spun Sfinţii Părinţi, pentru a pune plăsmuirea femeii pe acelaşi plan cu plăsmuirea bărbatului: „Nu vorbeşte cu vreo putere creată, ci cu Cel născut din El, cu Sfetnicul Cel minunat, Cel tare, Domnul păcii, Fiul Lui Cel Unul-Născut. Şi ca să afle Adam că fiinţa ce va fi făcută este de aceeaşi cinste cu el, Dumnezeu grăieşte la fel ca şi la crearea lui. După cum atunci spusese «să facem», tot aşa şi acum spune «să-i facem ajutor potrivit pentru el»“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.