„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: De ce a fost blestemat Canaan, şi nu Ham, tatăl său?
Facerea 9, 25: „A zis: «Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!»“
Pentru cei mai mulţi, blestemul aruncat asupra lui Canaan, şi nu asupra lui Ham, tatăl său - cel care a greşit batjocorind intimitatea lui Noe - este surprinzător. Pentru că am menţionat, cu prilejul altor versete, aspectele legate de blestem - ce înseamnă?, ce urmări are? ş.a.m.d. -, o să ne oprim acum doar asupra aspectului legat de persoana ocărâtă, în speţă de Canaan. Ştim din relatarea Sfintei Scripturi că Ham a fost cel care a greşit înaintea tatălui său, însă versetul de mai sus ne spune că nu el este blestemat, ci fiul său. Motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru sunt numeroase. Majoritatea spun că numele lui Ham nu a mai fost vrednic de pomenire şi, de aceea, nu intră direct sub incidenţa infamării, el suferind indirect, văzându-şi urmaşii condamnaţi. O altă opinie ar fi aceea că fiul său, Canaan, şi-a însuşit atitudinea defăimătoare a lui Ham, făcând şi el batjocură de situaţia patriarhului Noe. În scrierile patristice se găsesc şi alte motive care încearcă să justifice gestul lui Noe. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare spune despre Canaan că „a devenit rob pentru că n-a fost învăţat virtutea, dat fiind faptul că tatăl său, Ham, a fost fără minte. În felul acesta au ajuns unii sclavi. Liberi sunt cei care au evitat sărăcia, războiul şi cei care n-au avut nevoie de tutela altora. Încât, chiar dacă unuia i se zice stăpân, iar altuia slugă, (noi) toţi, datorită cinstei egale cu care am fost înzestraţi şi faptului că suntem posesiuni ale celui ce ne-a creat, suntem tovarăşi de robie. Acolo (în cer) poţi să te sustragi robiei? Toate se pleacă lui Dumnezeu şi îi dau ca unui stăpân cinstea cuvenită şi slava ce Îi revine Creatorului“. Sfântul Ambrozie a văzut în gestul lui Noe o urmare a nesocotirii de către urmaşii săi, pe linia genealogică a lui Ham, a bătrâneţii lui, care trebuia numaidecât tratată cu respect: „Acesta (n.r. - Noe), când a aflat că fiul său Ham a râs că şi-a văzut tatăl gol, l-a blestemat zicând: «Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!» şi i-a făcut peste el stăpâni pe fraţii lui, care au socotit că bătrâneţea tatălui trebuie cinstită cu înţelepciune“. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că motivul pentru care Canaan este blestemat în locul lui Ham se datora faptului că acesta din urmă primise cândva binecuvântarea lui Dumnezeu, iar acum, blestemul trebuia să cadă asupra odraslei sale, ceea ce îl răneşte şi pe el. „Ştiţi doar bine că, adeseori, părinţii se roagă să fie pedepsiţi ei în locul fiilor lor, ştiţi că părinţii sunt pedepsiţi mai greu când văd pe copiii lor pedepsiţi, decât atunci când ar fi ei înşişi pedepsiţi“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.