Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: De ce era, totuşi, întuneric?

Biblia - verset cu verset: De ce era, totuşi, întuneric?

Un articol de: Lucian Apopei - 24 Mar, 2008

Facerea 1, 2: „Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.“

În „Omilia la Hexaemeron“, Sfântul Vasile cel Mare afirma că, fără acţiunea Duhului, apele ar rămâne simple stihii. Expresia „se purta“ se interpretează prin „încălzea şi dădea viaţă apelor“. Sfântul foloseşte o comparaţie pentru a explica afirmaţia sa, făcând referire la găina care cloceşte şi dă viaţă ouălor.

Acest al doilea verset ne conturează o primă imagine a lumii primordiale create de Dumnezeu: cerul, pământul, apa şi aerul, sub Duhul lui Dumnezeu. Prin netocmit şi gol sau nedesluşit şi ne-plinit, cum traduce IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, se sugerează o materie informă sau neorganizată. Tocmirea pământului, spune Sfântul Vasile cel Mare, este „odrăslirea a tot felul de plante, creşterea pomilor înalţi - roditori şi neroditori - culorile frumoase şi mirosurile plăcute ale florilor şi toate câte, puţin mai în urmă, răsărind din pământ, la porunca lui Dumnezeu, vor împodobi pământul care le-a dat naştere. Aşadar, pentru că nimic din acestea nu erau pe pământ, pe bună dreptate, Scriptura a numit pământul netocmit.“

O interpretare alegorică a sensului cuvântului întuneric face trimitere la ideea de păcat şi la relele care rezultă din acesta: boala, lipsa de slavă şi moartea. Sfinţii părinţi însă adoptă ideea unui întuneric în sensul său propriu, de întuneric luat „ca atare şi neprelucrat“. Prezenţa însă a „întunericului“ în lumea primordială, i-a făcut pe unii să se întrebe ce căuta acesta la facerea lumii? Căci dacă Dumnezeu, care este Lumină, exista înainte de începuturi, de ce era, totuşi, întuneric? O logică simplă a Sfântului Vasile cel Mare găseşte răspuns acestei întrebări: „Trei factori contribuie la facerea umbrei: lumina, corpul şi locul neluminat“, ceea ce evident lămureşte aparentul non-sens el existenţei întunericului, căci „(...) după ce la porunca lui Dumnezeu a fost făcut cerul - cerul s-a întins dintr-o dată şi a cuprins pe cele care se găseau în interiorul lui; fiind un corp continuu, în stare să despartă pe cele dinăuntru de cele din afară - cerul a întunecat neapărat locul de care s-a despărţit, întrerupând lumina din afară.“