Biblia - verset cu verset: Despre orbire ca piedică în perceperea frumuseţii fericirii sufleteşti

Facerea 19, 11: „Iar pe oamenii, care erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa.“

Când ultimele eforturi ale lui Lot de a-i opri pe sodomiţi din pornirea lor cea păcătoasă s-au dovedit a fi zadarnice, cei doi Oaspeţi au intervenit. Scriptura ne spune că „pe oamenii, care erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare“. Cuvântul ebraic tradus aici prin „orbire“ mai este folosit în Vechiul Testament în Cartea a patra a Regilor 6, 18-20: „Iar când au venit asupra lui sirienii, Elisei s-a rugat Domnului şi a zis: «Loveşte-i cu orbire!» Şi Domnul i-a orbit, după cuvântul lui Elisei. Apoi Elisei le-a zis: «Nu este acesta drumul şi nici cetatea nu este aceasta. Dar veniţi după mine şi eu vă voi duce la omul acela pe care-l căutaţi!» Şi i-a dus în Samaria. Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: «Doamne, deschide-le ochii ca să vadă!» Şi le-a deschis Domnul ochii şi au văzut că sunt în Samaria.“ În ambele cazuri (şi la Facere şi în Cartea a patra a Regilor), cuvântul desemnează o formă de orbire supranaturală. Se poate ca aceasta să nu fi fost totală („«Doamne, deschide-le ochii ca să vadă!» Şi Domnul le-a deschis ochii, ei au văzut...“) şi poate că ea implica numai o pierdere temporară a vederii clare, care a zăpăcit mintea. „N-au orbit numai, ci au pierdut şi puterea trupului lor. Li s-a slăbit puterea trupului, pentru că li se slăbise cea mai însemnată parte, sufletul“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. Faptul că sodomiţii „în zadar se chinuiau să găsească uşa“ sugerează atât confuzia mintală, cât şi vizuală. Dacă ar fi fost loviţi cu orbire totală, în sensul obişnuit al cuvântului, pare improbabil că ar mai fi stăruit în intenţia lor cea rea.

Orbirea în Sfânta Scriptură are înţelesuri profunde situate dincolo de slăbirea totală a capacităţii simţului văzului. Orbul închipuie pe oamenii plini de răutate şi păcate, adică orbi sufleteşte. Precum orbul nu înţelege frumuseţea culorilor, numai dacă i s-ar reda vederea, aşa şi oamenii orbi cu duhul nu cunosc pe Dumnezeu şi nu percep frumuseţea fericirii sufleteşti, până nu li se deschid ochii spirituali pentru a o putea înţelege. „Pentru că li se orbise ochiul minţii, de aceea li s-a orbit şi vederea, ca să afle că nu-s de nici un folos ochii trupeşti, dacă sunt oarbe privirile minţii“, a subliniat Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la sodomiţii răuvoitori. Aşa cum scoaterea din orbire pe care a săvârşit-o Mântuitorul Iisus Hristos, despre care aflăm în Scriptura Noului Testament, reprezintă nu doar o vindecare a ochilor, ci şi o aducere la cunoştinţa adevărului, la lumina credinţei, aşa orbirea reprezintă o cufundare şi o statornicie în răutatea în care zăceau sodomiţii de multă vreme, în ciuda unor ultime eforturi depuse de Lot de a-i opri din pornirea lor cea păcătoasă.