Biblia - verset cu verset: Despre un asin sălbatic

Facerea 16, 12: „Acela va fi ca un asin sălbatic între oameni; mâinile lui vor fi asupra tuturor şi mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în faţa tuturor fraţilor lui“.

Fragmentul biblic de mai sus ne prezintă o caracterizare figurată a fiului pe care-l va naşte slujnica Agar. Expresia „va fi ca un asin sălbatic între oameni“ mai este întâlnită, în alte traduceri, sub forma „va fi o sălbăticiune de om“ sau „va fi om care va lucra pământul“. Într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, expresia este explicată prin prisma urmaşilor lui Ismael, fiul încă nenăscut al slujnicei Agar: „Ismaeliţii, identificaţi cu arabii, locuitori ai deşertului, vor fi asemenea asinilor sălbatici: rătăcitori şi izolaţi“. Vorbirea figurată care face referire la un măgar sălbatic, un animal de neîmblânzit, care rătăceşte în voie prin deşert, descrie dragostea de libertate a beduinului, când călăreşte, petrecând timpul în frumuseţea variată a naturii şi dispreţuind viaţa de oraş. În cartea lui Iov găsim parţial şi descrierea asinului sălbatic cu care este comparat Ismael: „Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle? I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol; El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân; El străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă“ (Iov 39, 5-8).

Arătarea îngerului şi liniştirea slujnicei Agar sunt puse de Sfântul Ioan Gură de Aur pe seama meritelor patriarhului Avraam, cel care-şi revendică paternitatea lui Ismael. „Ai văzut că Stăpânul cinsteşte pe patriarh prin bunătăţile date slujnicei? Purtarea de grijă arătată de Stăpân slujnicei arată tocmai bunăvoinţa Stăpânului faţă de patriarh“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui pomenire o prăznuim astăzi.

Cea de-a doua parte a versetului, „mâinile lui vor fi asupra tuturor şi mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în faţa tuturor fraţilor lui“, reprezintă o profeţie care este şi astăzi de actualitate. Arabii, dintre care mulţi îl revendică pe Ismael ca tată al lor, au constituit de-a lungul istoriei o naţiune puternică pe care mulţi au încercat să o cucerească, însă nici una nu a avut un succes permanent. Arabii şi-au menţinut independenţa, iar Dumnezeu i-a păstrat ca o trainică amintire a grijii Sale providenţiale. Ei constituie astăzi pentru unii un argument al adevărului acestei preziceri divine.