„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: Eber, strămoşul care a dat numele poporului evreu
Facerea 10, 21:
„De asemenea, i s-au născut fii şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele mai mare al lui Iafet.“ Ultima parte a capitolului al X-lea al cărţii Facerea îi prezintă pe urmaşii lui Sem, al treilea fiu al lui Noe - în ordinea regăsită în acest capitol -, „fratele mai mare al lui Iafet“, după cum ne spune versetul de mai sus. Înainte de orice prezentare a neamului lui Sem, orice descriere de acest fel trebuie să plece de la premisa binecuvântării pe care Noe i-a dat-o lui, respectiv urmaşilor săi, în momentul în care patriarhul potopului era batjocorit de Ham: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob!“. Binecuvântarea pe care Noe i-a dat-o fiului său Sem conţine şi un tip de proorocie. El huleşte şi prevede, în acelaşi timp, o situaţie viitoare care va presupune pe viitor o ierarhie între fiii săi: prin blestemarea lui Canaan, Sem îi va fi stăpân. Iar versetul de faţă ne mai dă un indiciu esenţial în acest sens, spunându-ne despre Sem că este „tatăl tuturor fiilor lui Eber“, printre care se va afla şi Peleg, despre care Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „prin numele său a proorocit semnul care avea să se întâmple nu după multă vreme (n.r. - se referă la împărţirea graiurilor), pentru ca atunci când vei vedea că fapta se împlineşte, să nu te mai minunezi, ştiind dintru început că numele lui Falec aceasta a prezis-o“. Trebuie precizat că Eber [Ever] (= trecător; nomad) este eponimul populaţiilor aramaice şi arabe din Mesopotamia, Siria şi Transiordania, şi al evreilor.








