Biblia - verset cu verset: Eber, strămoşul care a dat numele poporului evreu

Facerea 10, 21:

„De asemenea, i s-au născut fii şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele mai mare al lui Iafet.“

Ultima parte a capitolului al X-lea al cărţii Facerea îi prezintă pe urmaşii lui Sem, al treilea fiu al lui Noe - în ordinea regăsită în acest capitol -, „fratele mai mare al lui Iafet“, după cum ne spune versetul de mai sus. Înainte de orice prezentare a neamului lui Sem, orice descriere de acest fel trebuie să plece de la premisa binecuvântării pe care Noe i-a dat-o lui, respectiv urmaşilor săi, în momentul în care patriarhul potopului era batjocorit de Ham: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob!“. Binecuvântarea pe care Noe i-a dat-o fiului său Sem conţine şi un tip de proorocie. El huleşte şi prevede, în acelaşi timp, o situaţie viitoare care va presupune pe viitor o ierarhie între fiii săi: prin blestemarea lui Canaan, Sem îi va fi stăpân. Iar versetul de faţă ne mai dă un indiciu esenţial în acest sens, spunându-ne despre Sem că este „tatăl tuturor fiilor lui Eber“, printre care se va afla şi Peleg, despre care Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „prin numele său a proorocit semnul care avea să se întâmple nu după multă vreme (n.r. - se referă la împărţirea graiurilor), pentru ca atunci când vei vedea că fapta se împlineşte, să nu te mai minunezi, ştiind dintru început că numele lui Falec aceasta a prezis-o“. Trebuie precizat că Eber [Ever] (= trecător; nomad) este eponimul populaţiilor aramaice şi arabe din Mesopotamia, Siria şi Transiordania, şi al evreilor.