Biblia - verset cu verset: „Ei aveau altă pravilă...“

Facerea 11, 29: „Iar Avram şi Nahor şi-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi.“

Sarai, care se traduce prin prinţesa mea, era soţia lui Avram. Ea era sora lui vitregă, o fiică a lui Terah de la o altă soţie decât mama lui Avram, după cum se spune în capitolul 20: „Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu ştiu după mamă, iar acum mi-e soţie (v. 12).

Nahor s-a căsătorit cu Milca, care se traduce prin sfat, consiliu sau regină. Sora sa era Isca (â El vede; iscoadă). Ambele erau surori ale lui Lot şi fiice ale lui Haran (â muntean; luminat), care murise de tânăr, „înainte de Terah, tatăl său“ (v. 28). Cei care citesc aceste fragmente şi află despre căsătoria între rude atât de apropiate pot considera aceste rânduieli nepotrivite pentru pravila ortodoxă şi nu numai, pentru societatea contemporană în ansamblu. Pentru lămurirea acestui aspect trebuie ţinut cont de faptul că, în acele vremuri, căsătoria între rude nu era interzisă. Părintele Serafim Rose, în „Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor“ dezbate această problemă a căsătoriei între rude, spunând că „ei aveau altă pravilă atunci. (...) E vădit că omenirea era cu totul altfel decât aşa cum o cunoaştem astăzi, chiar şi trupeşte“. Căsătoria cu o soră vitregă şi cu alte rude apropiate a fost după aceea oprită pentru totdeauna şi condamnată cumplit, istoria arătând că unele popoare care practicau acest păcat, ulterior, au dispărut definitiv de pe scena istoriei. Astfel, în Levitic, la capitolul 18, putem citi: „Nimeni să nu se apropie de nici o rudă după trup, cu gândul ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul!“ (v. 6); „Goliciunea surorii tale, goliciunea fiicei tatălui tău sau a fiicei mamei tale, care s-a născut în casă sau afară din casă, să n-o descoperi!“ (v. 9); „Goliciunea fratelui tatălui tău să n-o descoperi şi de femeia lui să nu te apropii, că sunt unchiul şi mătuşa ta!“ (v. 14).