„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Enoh este strămutat la ceruri
Facerea 5, 24: „Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.“
Acesta unul dintre versetele care confirmă mutarea cu trupul la cer a lui Enoh. Verbul „l-a mutat“, cu sensul de îl strămutase se întâlneşte în variantă de text sub forma îl luase cu Sine. Verbul metatithemi înseamnă nu numai a muta, a strămuta, a schimba locul, ci şi a preface, a transforma (a trece ceva sau pe cineva dintr-o stare de existenţă în alta). De aici, exegeza asupra misterului în care Enoh a fost strămutat (fenomen care se va repeta cu profetul Ilie, IV Regi 2, 3-10). În acest sens, „Enoh este o excepţie în rândul patriarhilor dinainte de Noe: toţi ceilalţi patriarhi mor, numai Enoh este strămutat. Acest verb, strămutat, a permis două interpretări: 1) Enoh este simbolul dreptului care dobândeşte nemurirea; Philon apropie strămutarea lui Enoh de dispariţia lui Ilie. Pentru Theodoret şi Augustin, versetul prefigurează Învierea eshatologică, dat fiind că Enoh este al şaptelea patriarh din listă. 2) Tradiţia apocrifelor (lui Enoh) face din personaj un profet care, fiind nemuritor, cunoaşte derularea întregii istorii omeneşti, de la Creaţie până la Judecată. Enoh este unul dintre personajele apocaliptice-cheie. Pentru Părinţi, el va fi unul dintre cei doi martori care vor preceda venirea Antihristului (celălalt fiind identificat cu Ilie, Moise ori Ieremia). Abia la sfârşitul lumii, Enoh va cunoaşte moartea, fiind ucis de Antihrist (Victorin, Hipolit, Augustin etc.)“, aflăm din comentariile părintelui Ioan Sorin Usca la cartea Facerii. Unii exegeţi înţeleg verbul l-a mutat nu cu sensul de l-a strămutat, ci l-a schimbat spiritual. Astfel, pentru Philon, Enoh devine simbolul convertirii, al metanoiei, care se asociază cu pocăinţa şi singurătatea, una dintre marile teme exegetice philoniene este singurătatea lui Enoh. Textul de faţă reprezintă cel mai vechi fragment păstrat referitor la Enoh, precizare necesară deoarece, ulterior, numeroase legende aveau să se nască legate de persoana acestei persoane biblice.