Biblia - verset cu verset: „Fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană“

Facerea 17, 1: „Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihan㻓

În acest prim verset al capitolului al XVII-lea, autorul biblic prezintă o nouă teofanie la care Avraam este martor. Ultima dată când Dumnezeu i s-a arătat patriarhului se petrecea în urmă cu treisprezece ani, timp în care, o dată cu înaintarea în vârstă, a rodit în sufletul său o răbdare excepţională. „Nu numai ca să cunoaştem răbdarea şi marea virtute a dreptului, ci ca să vedem şi puterea covârşitoare a lui Dumnezeu. Când trupurile lor nu mai erau bune de nimic, când nu mai puteau face copii (...), atunci Dumnezeu, descoperind şi virtutea dreptului şi arătându-şi şi puterea Lui, împlineşte făgăduinţele“, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur.

Au fost unii comentatori biblici care au considerat, pornind de la versetul 18 al acestui capitol („Apoi a mai zis Avraam către Domnul: «O, Doamne, măcar Ismael să trăiască înaintea Ta!»“), că Avraam, ajuns acum în etate de nouăzeci şi nouă de ani, trăia cu impresia că fiul născut de Agar, Ismael, era împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, aspect care este însă greu de certificat.

Întâlnim în fragmentul biblic de mai sus expresia „Dumnezeul cel Atotputernic“, ori „Dumnezeul tău“, după alte traduceri, care provine de la ebraicul El Şadday , un apelativ pe care tradiţia biblică l-a utilizat pentru desemnarea atotputerniciei divine. Sfinţii Părinţi identifică în acestă expresie pronia divină, manifestată de Stăpânul universului şi Creatorul tuturor prin călăuzirea paşilor şi a vieţii dreptului Avraam, căruia îi cere să facă „ce-i plăcut“ şi să fie „fără prihană“, adică să sporească în virtute, statornicind în dreapta credinţă.