„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Faimă de „nedesăvârşiţi“
Facerea 11, 4: „Şi au zis iarăşi: «Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!»“
Dorind să-şi facă o „faimă“ înainte de a se împrăştia pe pământ, oamenii vremurilor care au urmat potopului din zona Mesopotamiei de sud s-au hotărât să realizeze un turn care să ajungă până la cer. În versetul de mai sus regăsim un detaliu deosebit în exprimarea oamenilor: expresia „înainte de“ arată că ei erau conştienţi că vor fi risipiţi pe faţa pământului. Tendinţa de a se urca la Dumnezeu a fost o manifestare a laturii căzute din firea omului, de aceea ea a fost asemănată cu încălcarea poruncii date protopărinţilor de a nu mânca din pomul oprit. Dacă Eva a fost amăgită că va deveni asemenea lui Dumnezeu dacă va mânca din măr, constructorii s-au gândit că vor ajunge la înălţimea lui Dumnezeu dacă vor construi un turn. De aceea, construcţia lor a devenit un simbol al mândriei omului şi al căderii sale inevitabile. Arheologia biblică confirmă existenţa unor construcţii precum cea arătată în Sfânta Scriptură. Acestea sunt numite zigurate şi au fost găsite în multe locuri din Mesopotamia sau împrejurimi, la Ur, Erec, Ninive şi în alte părţi din Asiria şi Babilon. Pentru o mai bună susţinere, pereţii erau construiţi înclinat, în interiorul lor fiind introduse funii de trestie, ideea fierului-beton de astăzi. Folosirea lutului în loc de cărămizi şi a bitumului în loc de mortar (Facere 11, 3) este atestată din vremuri străvechi. După cum vom vedea, însă, ambiţioşii constructori nu vor reuşi să-şi realizeze proiectul, Dum0nezeu zădărnicindu-le planul. Ei însă şi-au asigurat un loc în istorie, obţinând o aşa-zisă „faimă“ de... nedesăvârşiţi.