Biblia – verset cu verset: Familia, cale spre corabia salvării

Facerea 7, 7: „Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului.“

Întocmai cum i-a poruncit Dumnezeu lui Noe, aşa s-a petrecut, mulţumită ascultări patriarhului Noe. Din versetul de mai sus aflăm că „fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui“ sunt salvaţi de la potop, ca semn al binecuvântării divine care s-a revărsat asupra întregii sale familii. „Înmulţindu-se oamenii şi căzând într-un adânc de rele şi într-o mare mulţime de păcate, vrând Dumnezeu să potopească lumea cu apă şi să şteargă pe om de pe faţa pământului, n-a lăsat din nou părticica Sa, ci pe Noe şi pe fiii săi şi pe fiicele sale i-a scăpat în arcă. Iar arca era iarăşi prefigurarea Născătoarei de Dumnezeu, Noe era preînchipuirea lui Hristos, oamenii cei împreună cu Noe erau pârga părţii luate din iudei, a celor ce aveau să creadă în Hristos, iar animalele sălbatice şi toate dobitoacele şi zburătoarele şi târâtoarele erau o preînchipuire a neamurilor păgâne“, spune Sfântul Simeon Noul Teolog.

În formă primară, versetul de faţă reflectă pe de o parte şi aspectul salvator, mântuitor, pe care viaţa de familie îl poate oferi membrilor ei. Observăm că, mulţumită credinţei lui Noe - de care nici membrii casei sale nu erau străini -, cei apropiaţi se bucură şi ei, la rândul lor, de darurile lui Dumnezeu, familia devenind pentru fiecare dintre ei o cale spre corabia salvării. În sens general, Sfântul Teofan Zăvorâtul spune despre căsnicie că „nu închide uşa către împărăţia cerurilor şi poate să nu împiedice nici desăvârşirea în duh. Problema nu stă în rânduielile vieţii dinafară, ci în aşezările sufleteşti, în simţămintele şi năzuinţele lăuntrice. Pe acestea să vă grăbiţi a le sădi aşa cum trebuie în inimă. (...) Lucrul de căpetenie e rugăciunea. Ea este barometrul vieţii duhovniceşti. Trebuie să fim neîncetat cu Domnul, căci fără El nu vom avea nici o reuşită“.