Biblia - verset cu verset: Familia patriarhului Avraam, la masă cu dumnezeirea

Facerea 18, 9: „Şi l-au întrebat Oamenii aceia: «Unde este Sarra, femeia ta?» Iar el, răspunzând, a zis: «Iată, în cort!».“

Iată că cei trei Oaspeţi ai lui Avraam dezvăluie indirect motivul vizitei lor prin cercetarea patriarhului despre soţia sa, Sarra. Dacă ei n-ar fi fost mai mult decât simpli străini, adresarea lor faţă de Avraam în acest mod ar fi fost cel puţin nepotrivită. Cei care analizează îndelung conduita de viaţă din acele vremuri consideră că întrebarea „Oamenilor aceia“ referitoare la Sarra - „Unde este Sarra, femeia ta?“ - este cel puţin deplasată. O cerere de felul acesta incontestabil nu corespundea cu obiceiul oriental, căci străinii nu trebuiau nici să cunoască, nici să folosească numele soţiei gazdei. Însă, faptul că ei cunoşteau numele Sarrei probabil că i-a sugerat lui Avraam că oaspeţii săi erau mai mult decât oameni, iar cererea lor a lăsat să se înţeleagă că vizita lor avea de-a face cu ea. „Îndată, prin întrebare, l-a făcut să înţeleagă că Cel care a venit nu-i un călător oarecare, de vreme ce cunoştea numele femeii lui“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Ştim că patriarhul fusese încredinţat de viitorul fiu pe care Sarra îl va naşte - „După aceea a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: «Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sara, ci Sarra să-i fie numele. Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa»“ (Facerea 17, 15-16) -, chiar dacă situaţia ei trupească - stearpă toată viaţa şi ajunsă acum la vârsta de aproape o sută de ani - era nepotrivită pentru a mai putea da naştere la prunci. „Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit - căci era aproape de o sută de ani - şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei; Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu“ (Romani 4, 19-20).

Tot referitor la fragmentul biblic de mai sus, Philon Alexandrinul spune că Sarra, care stă în spatele lui Avraam, este virtutea care se ţine după omul virtuos, iar pentru Origen, Sarra reprezintă poporul care-l urmează pe patriarh, care îl reprezintă pe Dumnezeu.