„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Fiii părintelui rasei semitice
Facerea 10, 22: „Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arfaxad, Lud şi Aram.“
Sfânta Scriptură îi enumeră în fragmentul scripturistic de mai sus pe fiii lui Sem: Elam, Asur, Arfaxad, Lud şi Aram. Trebuie precizat că Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe, al cărui nume se traduce prin nume, răsad sau sămânţă, este considerat părintele rasei semitice (arabi, evrei ş.a.). Primul său fiu, Elam (â tinereţe; pământ înalt) s-a stabilit în ţinutul situat la est de Babilonia, care, în cei peste două mii de ani ai istoriei sale, a avut graniţe diferite. Nucleul său îl constituia regiunea cu capitala Susa, cucerită în 639 î. Hr. de Asurbanipal şi devenită provincie persană. Numele celui de-al doilea fiu, Aşur (â fericire; întindere), a devenit eponimul asirienilor. Interpretarea cuvântului celui de-al treilea fiu, Arfaxad, este nesigură (â cel care vindecă tristeţea). Este posibil ca cel de-al doilea element al numelui să fie Caldeea, de la kesed, kasidim. Dacă aici cuvântul reprezintă o referire geografică, atunci ar putea fi identificat cu Arrapha din împrejurimile Kerkucului. Despre Lud (â naştere; urmaş) nu există foarte multe date, el fiind probabil strămoşul lydienilor. În fine, Aram (â înalt; nobil), a dat naştere arameilor, al cărui eponim a devenit, de altfel, numele său.