Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Gestul consacrării unui „pururea preot“

Biblia - verset cu verset: Gestul consacrării unui „pururea preot“

Un articol de: Lucian Apopei - 25 Septembrie 2009

Facerea 14, 18: „Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt.“

Versetul de faţă aminteşte de un personaj care, prin gestul făcut, va rămâne cunoscut în istorie ca un „pururea preot“. „Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea“, scrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa căre Evrei despre Melchisedec, prezentat în fragmentul biblic aflat în discuţie ca „rege al Salemului“. Acest regat e identificat astăzi cu Ierusalimul (Ieru - Salem), a cărui divinitate este El Elyon, Dumnezeul Cel Preaînalt al lui Avraam. Ierusalimul înseamnă „cetatea păcii“, iar Melchisedec se traduce prin „împăratul meu este neprihănit“ sau „împărat al neprihănirii“. Sfântul Apostol Pavel va recunoaşte în Melchisedec prototipul şi prefigurarea lui Iisus Hristos (a se vedea întreg capitolul 7 al Epistolei către Evrei), iar tradiţia patristică va vedea în pâinea şi vinul oferite lui Avraam imaginea însăşi a Euharistiei, după cum aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta.

Acest Melchisedec este dintr-un anumit punct de vedere o persoană enigmatică. Stă scris în acest capitol despre el ca o persoană care l-a întâmpinat pe Avraam, neprecizându-i-se originea, nici sfârşitul vieţii, ca şi când ar fi o apariţie fantomatică. „Sfântul Maxim Mărturisitorul în «Ambigua» zice că în realitate a fost om ca toţi oamenii, numai că a fost aşa de înaintat în viaţa spirituală şi s-a unit aşa de mult cu Dumnezeu încât nu se mai putea considera că s-a născut din oameni, că are părinţi, i-a depăşit pe părinţii lui, şi-a depăşit neamul, n-a mai avut un început al zilelor pentru că s-a unit cu Dumnezeu cel fără de început, nu mai are un sfârşit al vieţii pentru că s-a unit cu Dumnezeu cel fără de sfârşit“, spune părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus despre acest Melchisedec.