„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia verset cu verset: Grija faţă de lumea animalelor
Facerea 7, 3: „De asemenea, şi din păsările cerului să iei: din cele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să le păstrezi soiul pentru tot pământul.“
Aminteam cu prilejul versetului precedent de împărţirea animalelor în Sfânta Scriptură, în curate şi necurate. Paragraful de mai sus reia şi el teza animalelor curate şi necurate, cu referire, de această dată, la păsări. Din punct de vedere religios, se face o distincţie categorică între cele două feluri de animale, fie ele terestre sau aeriene. Părintele profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ şi paroh la Biserica Mitocul Maicilor din Iaşi, spune, în cartea „Arheologie biblică în actualitate“, că „nu se cunoaşte însă motivul pentru care s-a făcut această deosebire. S-ar părea că raţiunea principală ar fi aceea de a-i deosebi pe israeliţi de celelalte neamuri care nu aveau aceste delimitări între curat şi necurat“. Atitudinea omului faţă de lumea animalelor, în lumea veche, era de protejare a regnului animal. E firesc să fie astfel, de vreme ce Însuşi Dumnezeu, după cum observăm din acest verset, îi cere lui Noe să ia cu el, în corabie, păsări din toate soiurile, „parte bărbătească şi parte femeiască“, pentru a le proteja şi pentru a garanta astfel supravieţuirea lor după potop. Întâlnim, iarăşi, menţionarea în cuprinsul Sfintei Scripturi a cifrei şapte, încărcată de un simbolism deosebit. Aceasta este compusă din adunarea cifrei 3 (însuşirea lui Dumnezeu în trinitate) cu 4 (simbolul lumii prin punctele sale cardinale), din acest considerent cifra 7 fiind considerată unirea dumnezeiescului cu lumescul. Şapte sunt zilele săptămânii, zidul Ierihonul a fost înconjurat de 7 preoţi în şapte zile, avem sfeşnicul cu şapte braţe, psalmistul David laudă pe Dumnezeu de şapte ori într-o zi; apoi, în Noul Testament, avem cele şapte ceruri, în Apocalipsă sunt cele şapte coarne ale mielului, păcatele sunt iertate de 70 de ori câte 7; întâlnim pomenirea morţilor care se face la şapte ani, apoi cunoaştem cele şapte daruri ale Duhului Sfânt; Mântuitorul Iisus Hristos rosteşte şapte cuvinte pe Cruce; sunt şapte epistole soborniceşti, iar Sfântul Apostol Pavel a scris 14 epistole (2 x 7); în istoria Bisericii avem cele şapte Sinoade Ecumenice.