Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia verset cu verset: Grija faţă de lumea animalelor

Biblia verset cu verset: Grija faţă de lumea animalelor

Un articol de: Lucian Apopei - 14 Noiembrie 2008

Facerea 7, 3: „De asemenea, şi din păsările cerului să iei: din cele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să le păstrezi soiul pentru tot pământul.“

Aminteam cu prilejul versetului precedent de împărţirea animalelor în Sfânta Scriptură, în curate şi necurate. Paragraful de mai sus reia şi el teza animalelor curate şi necurate, cu referire, de această dată, la păsări. Din punct de vedere religios, se face o distincţie categorică între cele două feluri de animale, fie ele terestre sau aeriene. Părintele profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ şi paroh la Biserica Mitocul Maicilor din Iaşi, spune, în cartea „Arheologie biblică în actualitate“, că „nu se cunoaşte însă motivul pentru care s-a făcut această deosebire. S-ar părea că raţiunea principală ar fi aceea de a-i deosebi pe israeliţi de celelalte neamuri care nu aveau aceste delimitări între curat şi necurat“.

Atitudinea omului faţă de lumea animalelor, în lumea veche, era de protejare a regnului animal. E firesc să fie astfel, de vreme ce Însuşi Dumnezeu, după cum observăm din acest verset, îi cere lui Noe să ia cu el, în corabie, păsări din toate soiurile, „parte bărbătească şi parte femeiască“, pentru a le proteja şi pentru a garanta astfel supravieţuirea lor după potop.

Întâlnim, iarăşi, menţionarea în cuprinsul Sfintei Scripturi a cifrei şapte, încărcată de un simbolism deosebit. Aceasta este compusă din adunarea cifrei 3 (însuşirea lui Dumnezeu în trinitate) cu 4 (simbolul lumii prin punctele sale cardinale), din acest considerent cifra 7 fiind considerată unirea dumnezeiescului cu lumescul. Şapte sunt zilele săptămânii, zidul Ierihonul a fost înconjurat de 7 preoţi în şapte zile, avem sfeşnicul cu şapte braţe, psalmistul David laudă pe Dumnezeu de şapte ori într-o zi; apoi, în Noul Testament, avem cele şapte ceruri, în Apocalipsă sunt cele şapte coarne ale mielului, păcatele sunt iertate de 70 de ori câte 7; întâlnim pomenirea morţilor care se face la şapte ani, apoi cunoaştem cele şapte daruri ale Duhului Sfânt; Mântuitorul Iisus Hristos rosteşte şapte cuvinte pe Cruce; sunt şapte epistole soborniceşti, iar Sfântul Apostol Pavel a scris 14 epistole (2 x 7); în istoria Bisericii avem cele şapte Sinoade Ecumenice.