În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se
Biblia - verset cu verset: Haină peste starea paradisiacă
Facerea 9, 23: „Dar Sem şi Iafet au luat o haină şi, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor; şi feţele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.“
Iată că goliciunea dreptului Noe, care, în ciuda virtuţilor sale, a alunecat vremelnic din cauza îmbătării cu vin, este acoperită de ceilalţi doi fii ai săi, Sem şi Iafet. Desigur - aşa cum spune şi părintele Ioan Sorin Usca în comentariul său la Cartea Facerii -, ca o circumstanţă atenuantă, se subliniază noutatea vinului pentru Noe, acesta necunoscându-i efectele. Dar, dincolo de aceasta, se poate extrage şi ideea conform căreia, plin de bucurie duhovnicească, Noe simte refăcută în el starea paradisiacă, nemaiavând nevoie de veşminte. Însă, fiii săi, neputând privi cu ochi nepătimaş, reamintesc pierderea stării edenice. Dacă Ham găsise intimitatea ca prilej de batjocură, fraţii lui nu-şi judecă tatăl şi, dacă ar fi să mergem pe ideea Sfântului Ambrozie, care a analizat îndelung acest episod biblic, nici nu pot împărtăşi starea duhovnicească a acestuia. „Noe rămăsese gol, dar nu se ruşina, fiindcă era plin de voie bună şi bucurie duhovnicească. Dar cel ce a râs de el când l-a văzut gol a rămas el însuşi sub ocara înjosirii veşnice“, spune Sfântul Ambrozie. Părintele Serafim Rose spune că cei doi fii l-au acoperit cu haina lor pe dreptul Noe, dorind să curme răspândirea zvonurilor legate de întâmplarea prin care el a trecut. „Păcatul lui Ham era păcatul totalei lipse de ruşine. Dimpotrivă, fraţii lui au intrat cu respect, acoperindu-şi tatăl şi acoperind astfel întreaga întâmplare, înainte ca zvonul despre ea să se răspândească“, spune părintele Rose. Întâmplarea prin care a trecut Noe şi urmările ei au constituit, de-a lungul timpului, prilej de comentarii moralizatoare din partea părinţilor Bisericii. Astfel, Sfântul Clement Alexandrinul, în Pedagogul, spune că „trebuie, deci, să căutăm să nu auzim deloc cuvinte de ruşine, să nu rostim cuvinte de ruşine şi să nu vedem lucruri de ruşine; dar, cu mult mai mult, să ne păstrăm curaţi de fapte de ruşine. Să nu ne arătăm şi să nu ne dezgolim unule părţi ale trupului, care nu trebuie, sau să privim părţi oprite ale trupului. Fiul cel cuminte al lui Noe n-a suferit să vadă goliciunea ruşinoasă a dreptului; cuminţenia a acoperit ceea ce golise beţia, greşeală săvârşită negreşit de Noe din neştiinţă“.