„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Biblia - verset cu verset: „Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei“
Facerea 16, 10: „Apoi i-a mai zis îngerul Domnului: «Voi înmulţi pe urmaşii tăi foarte tare, încât nu se vor putea număra din pricina mulţimii»“.
Slujnica Agar se împărtăşeşte şi ea din făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam, rodind un popor atât de numeros, încât urmaşii săi „nu se vor putea număra din pricina mulţimii“. Dumnezeu recunoaşte împrejurările grele în care să găsea Agar, nu o părăseşte în strâmtorarea ei şi nu o mustră. Deşi fiul ei nu avea să fie fiul planului divin, totuşi va avea parte de făgăduinţa făcută lui Avraam. Deosebirea binecuvântării date de Dumnezeu lui Avraam prin fiul Isaac, pe care îl va naşte Sara, şi cea dată prin fiul Ismael, pe care îl va naşte slujnica Agar, este limpede explicată în Sfânta Scriptură, în Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel: „Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă. Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui; Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră. Căci scris este: «Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat». Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum. Dar ce zice Scriptura? «Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere». Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere“ (4, 22-30).