Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: „Iată că Dumnezeu S-a descoperit pe Sine!“

Biblia - verset cu verset: „Iată că Dumnezeu S-a descoperit pe Sine!“

Un articol de: Lucian Apopei - 15 Ian, 2010

Facerea 18, 13: „Atunci a zis Domnul către Avraam: «Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: „Oare cu adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?“».“

Dacă mai exista vreun semn de tăgadă pentru Avraam şi Sarra că Dumnezeu intrase în casa lor, acum orice dubiu în acest sens dispare. Vălul anonimatului a fost acum complet înlăturat, iar vorbitorul S-a descoperit în mod clar ca fiind Domnul. „Iată că Dumnezeu S-a descoperit pe Sine!“, exclamă Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la fragmentul biblic de mai sus. Dumnezeu a descoperit gândurile Sarrei, care adineaori a râs în sine auzind că în starea ei de sterpiciune şi la vârsta ei va naşte un prunc. Această situaţie pare identică cu fragmentul biblic noutestamentar ce descrie vindecarea slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-8) şi în care aflăm că Mântuitorul Iisus Hristos, ştiind gândurile celor din preajmă care cugetau cele rele în inimile lor, le vădeşte acestora dumnezeirea. Aceia „s-au înspăimântat apoi şi au slăvit pe Dumnezeu“, la fel cum va proceda şi Sara, după cum vom vedea în versetele următoare.

Este interesant faptul că, deşi această descoperire divină a fost intenţionată mai mult în folosul Sarrei, decât al lui Avraam, deoarece el deja ştia şi credea, Domnul nu S-a adresat Sarrei direct, până ce nu i-a vorbit ea mai întâi (versetul 15). „Abia deacum ea îşi dăduse seama că Cei Trei nu sunt oameni obişnuiţi, ci prezenţe divine“, după cum este subliniat într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Este respectată în acest mod libertatea Sarrei, căreia puterea şi înţelepciunea ei trebuiau să aspire către Dumnezeu conform doar propriei voinţe şi forţe.