Biblia verset cu verset: Împărţirea animalelor în lumea veche

Facerea 7, 2: „Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.“

Versetul de faţă reia cumva ideea din precedentul capitol, în care noi aflam că alături de Noe şi familia lui vor intra în corabie şi animalele. Versetul de mai sus vine însă cu detalii în acest sens, autorul biblic informându-ne că în corabie vor intra atât animalele curate, cât şi cele necurate. În lumea veche, din acele timpuri, prin cuvântul „curat“ se înţelegea pur, care traduce ebr. tahor - care iese la lumină, strălucind ca lumina, iar prin necurat se înţelege impur, care traduce ebr. tame. Vechiul Testament împărtăşeşte interesul deosebit pentru aceste două concepte alături de toate popoarele antice.

Legat de animalele curate sau necurate, aflăm din comentariile la cartea Facerii ale părintelui Ioan Sorin Usca că ele sunt împărţite în funcţie de unele criterii religioase, culinare, dar şi igienice. „Toate popoarele vechi sau noi au cunoscut şi cunosc tabuuri de hrană, provenite fiecare în parte din cauze diferite. Pentru israeliţi, în categoria animalelor necurate intrau mai cu seamă acelea care aparţineau unor culturi străine şi de aceea neplăcute lui Iahve. Intrau aici acele animale care iniţial fuseseră toteme, sau închinate unei alte divinităţi: porcul - animal sfânt în Babilon, Cipru şi Siria; câinele - în Fenicia, Babilon, Egipt şi Persia; şoarecii, şerpii şi iepurii erau priviţi ca purtători de forţe demonice etc. Se mai adăugau şi criterii estetice sau igienice. Contactul cu cadavrele unor astfel de animale aduce cu sine necurăţenia, ele neputând fi nici mâncate şi nici jertfite“. Motivul pentru care în arca lui Noe urmează a fi luate animale atât de parte bărbătească, cât şi femeiască este posibilitatea înmulţirii lor după potop în vederea perpetuării speciei.