Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia verset cu verset: Împărţirea animalelor în lumea veche

Biblia verset cu verset: Împărţirea animalelor în lumea veche

Un articol de: Lucian Apopei - 12 Noiembrie 2008

Facerea 7, 2: „Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.“

Versetul de faţă reia cumva ideea din precedentul capitol, în care noi aflam că alături de Noe şi familia lui vor intra în corabie şi animalele. Versetul de mai sus vine însă cu detalii în acest sens, autorul biblic informându-ne că în corabie vor intra atât animalele curate, cât şi cele necurate. În lumea veche, din acele timpuri, prin cuvântul „curat“ se înţelegea pur, care traduce ebr. tahor - care iese la lumină, strălucind ca lumina, iar prin necurat se înţelege impur, care traduce ebr. tame. Vechiul Testament împărtăşeşte interesul deosebit pentru aceste două concepte alături de toate popoarele antice.

Legat de animalele curate sau necurate, aflăm din comentariile la cartea Facerii ale părintelui Ioan Sorin Usca că ele sunt împărţite în funcţie de unele criterii religioase, culinare, dar şi igienice. „Toate popoarele vechi sau noi au cunoscut şi cunosc tabuuri de hrană, provenite fiecare în parte din cauze diferite. Pentru israeliţi, în categoria animalelor necurate intrau mai cu seamă acelea care aparţineau unor culturi străine şi de aceea neplăcute lui Iahve. Intrau aici acele animale care iniţial fuseseră toteme, sau închinate unei alte divinităţi: porcul - animal sfânt în Babilon, Cipru şi Siria; câinele - în Fenicia, Babilon, Egipt şi Persia; şoarecii, şerpii şi iepurii erau priviţi ca purtători de forţe demonice etc. Se mai adăugau şi criterii estetice sau igienice. Contactul cu cadavrele unor astfel de animale aduce cu sine necurăţenia, ele neputând fi nici mâncate şi nici jertfite“. Motivul pentru care în arca lui Noe urmează a fi luate animale atât de parte bărbătească, cât şi femeiască este posibilitatea înmulţirii lor după potop în vederea perpetuării speciei.