„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia - verset cu verset: În ce zi a început potopul?
Facerea 7, 13: „În ziua aceasta a intrat Noe în corabie, şi împreună cu dânsul au intrat Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor lui.“
Expresia „ziua aceasta“ de la începutul versetului face referire la ziua a douăzeci şi şaptea, din luna a doua, după cum am putut afla într-unul dintre versetele precedente. Această dată nu poate fi înţeleasă ca fiind cea care corespunde zilei de 27 februarie, după calendarul pe care noi îl folosim astăzi. „Luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia“ poate fi la fel de bine primăvara, cât şi toamna, în funcţie de calendarul folosit: liturgic - primăvara, civil - toamna. În comentariile la cartea Facerii ale părintelui Ioan Sorin Usca descoperim următoarea precizare: „Philon şi Cartea Jubileelor fixează evenimentul la echinocţiul de primăvară. În primul rând, referitor la expresia în a doua lună, trebuie ştiut că israeliţii urmau anul lunar. O lună dura 29 sau 30 de zile. Iniţial, au fost folosite denumirile canaanite ale lunilor. Ulterior, în perioada târzie a regilor şi a exilului, s-a folosit desemnarea lor prin numerale ordinale, preluându-se însă anul babilonian, care începea primăvara. După exil, pătrund tot mai frecvent denumirile babilo-asiriene ale lunilor. Luna a doua ar fi aprilie-mai (...). Referitor la ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia trebuie menţionat faptul că zilele nu erau numite, ci numerotate, cu excepţia Sabatului. Ziua era socotită de dimineaţă până dimineaţă, aşa cum apare în relatarea despre Creaţie.“ Fragmentul scripturistic de mai sus repetă informaţia referitoare la persoanele care au intrat în arcă, anume Noe, împreună cu Sem, Ham şi Iafet - fiii lui Noe -, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor lui. Septuaginta lasă să se înţeleagă faptul că femeile au fost despărţite în arcă de soţii lor, relaţiile sexuale fiind întrerupte, fapt confirmat şi de tradiţia iudaică şi creştină. De altfel, asceza firească într-un asemenea cataclism impunea un comportament adecvat.