Biblia - verset cu verset: Îndepărtarea de Dumnezeu conduce la înmulţirea răului

Facerea 4, 16:

„Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.“

A ieşit astfel Cain din ţinuturile locuite de urmaşii lui Adam şi ai Evei pentru a locui în pribegie. Literalmente, acest ţinut „Nod“ a fost interpretat de către Sfinţii Părinţi ca sugerând un ţinut al rătăcirii, străin lui, unde avea să ducă o viaţă de nomad. Acestă interpretare se datorează, în primul rând, greutăţii identificării cu precizie a poziţiei geografice a unui ţinut cu acest nume - Nod. Şi în plus, consecinţele blestemului primit de Cain de la Dumnezeu, Care îi spune că „zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ“, încurajează o astfel de interpretare. „Nain (Nod) se tâlcuieşte tulburare, pe când Eden, desfătare. Credinţa, gnoza şi pacea sunt desfătarea din care a fost izgonit cel ce n-a ascultat. Cel care se socoteşte înţelept însă, de la început, nici nu vrea să audă de poruncile dumnezeieşti, ci, ca unul care se crede prin el însuşi învăţat, se împotriveşte frâului şi, de buna sa voie, se mută în tulburarea învălurată; şi coborându-se de la cunoaşterea Fiinţei nenăscute la cele muritoare şi născute, are când o părere, când alta“, scrie Sfântul Clement Alexandrinul.

În acea vreme a istoriei omeneşti, răspândirea geografică a omului era încă foarte limitată. De atunci înainte, după cum afirmă Sfântul Efrem Sirul, urmaşii lui Cain nu s-au mai căsătorit cu cei ai celorlalţi copii ai lui Adam, iar semnul pus asupra lui Cain urma a-l feri de răzbunarea acelor rubedenii ale sale. Aşa se face că există două linii paralele de descendenţă ale omenirii: cei după chipurile adevăraţilor următori ai lui Dumnezeu şi cei ce s-au lepădat de El sau, cum i-a descris mai târziu Fericitul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu şi Cetatea Oamenilor.

Faptul că ucigaşul Cain „s-a dus de la faţa lui Dumnezeu“ dovedeşte o sporire a răului, căci „dacă Adam s-a ascuns de la faţa lui Dumnezeu, Cain, mai păcătos şi mai nelegiuit decât Adam, a plecat de la faţa lui Dumnezeu“, după cum a scris Origen.