Biblia - verset cu verset: Însoţirea oaspeţilor la plecare, un obicei ce reflectă cinste şi respect

Facerea 18, 16: „Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă.“

Lăsând în casa lui Avraam şi a Sarrei sentimente dintre cele mai nobile, bucurie, pentru că avea să li se nască lor, în chip minunat, un fiu, speranţă pentru mântuirea sufletelor lor şi credinţă, pentru că Dumnezeu Cel Atotputernic le-a păşit pragul casei lor, cei Trei Oaspeţi pornesc spre Sodoma şi Gomora. Însoţirea lor la plecare făcea parte din codul ospitalităţii orientale. „După găzduirea aceea îmbelşugată, care este judecată nu după calitatea şi mulţimea mâncărurilor, ci după inima cea largă a lui Avraam, care i-a vădit bogatul său suflet, Dumnezeu i-a dat îndată şi răsplata găzduirii. Şi după ce Avraam a aflat cine era trecătorul care trăsese pe la el şi cât e de mare puterea Lui, Scriptura ne spune că, atunci când aceia s-au îndreptat de acolo spre Sodoma, patriarhul i-a urmat, mergând împreună cu ei. Uită-te la iubirea de oameni a Stăpânului, de cât pogorământ se foloseşte, vrând să-l cinstească şi pe drept, dar în acelaşi timp să descopere şi virtutea ascunsă în sufletul lui“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. Însoţirea oaspeţilor pe o anumită distanţă la plecare este un obicei foarte apreciat, el fiind regăsit şi în perioada biblică noutestamentară, şi mai apoi, până în zilele noastre, în unele zone. Astfel, în ţările orientale, încă se mai obişnuieşte ca la plecare oaspeţii să fie însoţiţi în drumul lor, distanţa arătând gradul de respect şi cinste pe care gazda doreşte să îl arate. O veche tradiţie spune că Avraam a mers până la Cafar-Baruha, un loc muntos, aproximativ 7 sau 8 km de drum est-nord-est de Hebron, de unde se putea vedea Marea Moartă.

Dacă Sodoma şi cetăţile surori ale ei au fost în valea care formează acum partea de sud a Mării Moarte, atunci acestea erau la vreo 40 km de Hebron, ceea ce înseamnă o călătorie de aproape o zi. Având în vedere că oaspeţii lui Avraam sosiseră la amiază, şi fără îndoială că au petrecut mai multe ceasuri la el, plecarea lor probabil că a avut loc târziu, după-amiază.

Acest verset separă compoziţional imaginea de la stejarul Mamvri, un loc al binecuvântării divine prin prezenţa Persoanelor Sfintei Treimi, o primă expresie a bucuriei împărăţiei lui Dumnezeu comparată cu un ospăţ la care au participat, alături de Domnul întreit în persoane, Avraam şi Sarra, de tabloul Sodomei şi Gomorei, prezentat în partea a doua a acestui capitol -, dar şi în cel următor -, care exprimă cea mai oribilă ilustrare imaginabilă a unor cetăţi corupte şi decadente, de numele cărora, mai apoi, posteritatea se va folosi pentru a reda limita inferioară din punct de vedere moral la care omul poate ajunge prin păcat.