Biblia - verset cu verset: Între dreptate şi îndurare, sau cum pot fi salvaţi drepţii şi păcătoşii

Facerea 18, 24: „Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?“

Iată că patriarhul Avraam stăruie la îndurarea lui Dumnezeu pentru salvarea tuturor locuitorilor Sodomei şi Gomorei printr-un act de dreptate cerând salvarea unor potenţiali cincizeci de drepţi care-ar locui în cele două cetăţi. E îndreptăţită rugămintea patriarhului, căci dreptatea cerea păstrarea în viaţă a celor drepţi, însă numai îndurarea putea să îi ocrotească pe cei răi. De aceea, probabil că prezenţa unui număr de cincizeci de credincioşi le-ar prezenta celorlalţi speranţă de pocăinţă. E greu de explicat de ce patriarhul a invocat cincizeci de drepţi, şi nu mai mulţi, sau mai puţini. Probail, raportat la numărul de locuitori ai Sodomei şi Gomorei din acea vreme, constituia un grup destul de semnificativ.

Memorabil rămâne interesul patriarhului Avraam pentru semenii săi ca una dintre sublimele trăsături de caracter ale sale. Trebuie precizat însă că mijlocirea lui în favoarea lor este una dintre numeroasele situaţii asemănătoare raportate în Sfânta Scriptură: „Moise însă a rugat pe Domnul Dumnezeul său şi a zis: «Să nu se aprindă, Doamne, mânia Ta asupra poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţul Tău cel înalt, ca nu cumva să zică Egiptenii: I-a dus la pieire, ca să-i ucidă în munţi şi să-i şteargă de pe fala pământului. Întoarce-Ţi iuţimea mâniei Tale, milostiveşte-Te şi nu căuta la răutatea poporului Tău»“ (Ieşirea 32, 11-12); „Dacă s-ar afla acolo cei trei bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov, apoi aceştia, prin dreptatea lor, şi-ar scăpa numai viaţa lor, zice Domnul Dumnezeu“ (Ezechiel 14, 14).