Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Inventatorul primelor instrumente muzicale

Biblia - verset cu verset: Inventatorul primelor instrumente muzicale

Un articol de: Lucian Apopei - 09 August 2008

Facerea 4, 21:

„Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi.“

Al doilea fiu al lui Lameh cu prima dintre soţiile sale, Ada, este Iubal, care se traduce prin cântăreţ din fluier, cultură. Numele indică iarăşi îndeletnicirea pe care purtătorul său o are. Ocupaţia lui Iubal indică faptul că o anume cultură, ce nu se mai revendică de la cult, este încercarea omenirii decăzute de a crea o falsă realitate, spre a umple golul lăsat de îndepărtarea de Dumnezeu. Nu ni se spune nicăieri că Iubal aducea slavă lui Dumnezeu prin imnurile sale, dovadă că activitatea sa nu însemna decât a se complace în rătăcirea de care aveau parte urmaşii lui Cain.

Versetul de mai sus atribuie lui Iubal inventarea primelor instrumente muzicale, numite în ebraică nebbel şi kinnor, primul indicând un instrument cu zece coarde, chitara, iar al doilea, cimpoiul, un instrument cu cinci sau mai multe coarde. Trebuie precizat faptul că mai târziu, la evrei, muzica va însoţi toate momentele importante din viaţa cotidiană: la ospeţe, la nunţi, la încoronarea regilor sau chiar la strânsul recoltei, ea încetând a se mai auzi în momentele de mare tristeţe, după cum aflăm la psalmistul David că s-a petrecut în vremea exilului: „La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: «Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!» Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?“ (Ps. 136, 1-4). Vom vedea ulterior cum muzica era folosită prin excelenţă la cultul divin, având deci un caracter eminamente religios, şi nu cum se va întâmpla la celelalte popoare (n.r. - altele decât cel israelit), unde era folosită pentru a cânta faptele de arme deosebite sau iubirea dintre oameni.