Biblia - verset cu verset: Isaac se naşte din credinţă, aşadar împlinirea făgăduinţei divine prin urmaşii săi este pe deplin justificată

Facerea 17, 21: „Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care-l va naşte Sarra la anul pe vremea aceasta!“

Prin repetarea ideii din versetul 19, Dumnezeu îl asigură pe Avraam că Isaac, fiul născut de Sarra, şi nu Ismael, fiul născut de Agar, avea să devină odorul legământului divin încheiat cu patriarhul. „El este acela pe care ţi l-am făgăduit de la început şi în el se vor împlini făgăduinţele Mele. De aceea, îţi spun mai dinainte totul; nu numai că se va naşte, ci şi ce nume îi vei pune; cu el voi face legământul Meu şi nu numai cu el, ci şi cu seminţia lui după el“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând mesajul Domnului către patriarhul Avraam.

Este evident aşadar că, în mod deosebit, legământul, cu toate binecuvântările lui spirituale şi materiale, era pentru fiul Isaac şi pentru urmaşii săi. Istoria de mai târziu va evidenţia din păcate că urmaşii lui Ismael vor urma calea rătăcirii. Chiar dacă Agar, mama sa, ajunsese să creadă în adevăratul Dumnezeu, influenţa educaţiei ei egiptene de mai înainte se va dovedi hotărâtoare în viaţa lui Ismael şi a fiilor ei, pentru că descendenţii săi vor deveni păgâni. Prin binecuvântarea primită de la Dumnezeu, i s-a făgăduit şi lui Ismael un viitor important, dar în plan lumesc, el fiind rodul calculului omenesc, în vreme ce Isaac se naşte din credinţă, drept care, trebuie să precizăm, dacă mai era nevoie, că împlinirea făgăduinţei divine prin urmaşii săi este pe deplin justificată.

Finalul versetului de mai sus clarifică viitorul apropiat în privinţa dobândirii unui fiu de către Sarra, soţia patriarhului Avraam. La făgăduinţa naşterii lui Isaac, este acum adăugată o limită de timp. Nu mai putea să existe nici un loc pentru incertitudine. După aproape 25 de ani de la prima făgăduinţă, Avraam a aflat că timpul aşteptării avea să se încheie curând. „La anul pe vremea aceasta“, îi spune Dumnezeu. „Uită-mi-te aici, iubite, că dreptul Avraam a primit într-o clipită răsplătirile ce se cuveneau pentru tot timpul vieţii sale. S-a împlinit cu el cuvântul spus de Hristos ucenicilor Săi: «Oricine lasă pe tatăl său, sau pe mama sa, sau casa, sau fraţi, pentru numele Meu şi aici va lua însutit şi viaţă veşnică va moşteni» (Matei 19, 29). Gândeşte-mi-te, iubite, la dreptul acesta! Pentru că a ascultat îndată de porunca Stăpânului, pentru că şi-a părăsit patria, preferând una străină în locul celei de naştere, pentru că a arătat, încetul cu încetul, multă răbdare s-a urcat pe culmile virtuţii şi a ajuns atât de strălucit şi de vestit, încât cei născuţi din el sunt la fel în număr cu mulţimea stelelor“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur.