Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Jertfa, centrul întregii vieţi religioase

Biblia - verset cu verset: Jertfa, centrul întregii vieţi religioase

Un articol de: Lucian Apopei - 07 Iulie 2009

Facerea 12, 7: „Acolo S-a arătat Domnul lui Avram şi i-a zis: «Ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi». Şi a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se arătase.“

Patriarhul Avraam continuă tradiţia începută de primii fii ai omenirii, Cain şi Abel, aducând jertfă de mulţumire lui Dumnezeu. Cunoştinţa de Dumnezeu din conştiinţa lui l-a determinat să răspundă astfel bunătăţii divine, care i-a dăruit ţinutul Canaanului - căci despre el este vorba în expresia „ţara aceasta“ - urmaşilor lui. Trebuie notat faptul că actul săvârşit de Avraam şi amintit de versetul de mai sus, jertfa, ca element constitutiv al religiei, este o experienţă profundă şi universală a omului credincios. Istoria religiilor ne dovedeşte într-adevăr că, ulterior, la toate popoarele, jertfa constituie centrul întregii vieţi religioase. Sentimentele religioase se exteriorizează prin sacrificii. Prin urmare, ideea de sacrificiu îşi are temeiul în sentimentul religios şi s-a născut dintr-o necesitate internă de adorare, de cerere, de mulţumire şi mai ales de expiere a păcatelor.