Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Jertfa sângeroasă, o practică de jurământ în vechime

Biblia - verset cu verset: Jertfa sângeroasă, o practică de jurământ în vechime

Un articol de: Lucian Apopei - 13 Octombrie 2009

Facerea 15, 10: „Şi a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia; iar păsările nu le-a tăiat.“

Pare de acum o construcţie pleonastică afirmaţia că Avraam, dând dovadă de o credinţă puternică, ascultă cuvântul Domnului şi respectă întocmai planurile divine. Chiar dacă voinţa patriarhului va mai fi testată, Sfânta Scriptură ne-a oferit şi ne va mai oferi numeroase motive să credem că drumul patriarhului nu mai poate fi desprins de calea cea dreaptă şi înţeleaptă a ascultării de Dumnezeu. Iar fragmentul biblic de mai sus ne oferă o nouă astfel de mostră de smerenie. Aflăm despre un ritual des utilizat în vechime, de sacrificiu al animalelor - prin tăierea cărora se încheie un legământ - materializând semnul pe care Avraam dorea să-l vadă pentru a afla despre modul împlinirii acelei promisiunii divine greu de înţeles, mai presus de firea şi de rânduiala omenească - dobândirea de urmaşi la adânci bărâneţi.

La îndemnul divinităţii, patriarhul sacrifică animalele (enumerate în versetul precedent), le despică, iar cele două jumătăţi le aşază una în faţa celeilalte. Păsările au fost de asemenea sacrificate, însă n-au fost despicate. Pentru a înţelege mai bine rostul acestor acte sângeroase, ne folosim de un alt exemplu biblic vechitestamentar, întâlnit la Ieremia 34, 18-20: „Pe cei ce au călcat legământul Meu şi pe cei ce nu s-au ţinut de cuvintele legământului pe care l-am încheiat înaintea feţei Mele, despicând în două viţelul şi trecând printre cele două bucăţi ale lui, pe cei mari ai lui Iuda şi pe cei mari ai Ierusalimului, pe eunuci, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului despicat, îi voi da în mâinile vrăjmaşilor şi în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, iar trupurile lor vor fi hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului“. Ritualul reprezenta deci un act de jurământ, de angajare a respectării unei promisiuni prin care vieţile animalelor sacrificate garantau vieţile acelora care luau parte la legământ. Iar regăsirea acestui ritual şi în vremea profetului Ieremia reflectă perpetuarea practicii în vechime timp de mai multe secole.