Biblia-verset cu verset: La potop, „toţi munţii cei înalţi“ s-au aflat sub apă

Facerea 7, 20: „Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei.“

Încă din versetul anterior am aflat că la potop apa s-a ridicat deasupra munţilor. Apare însă menţionat în versetul de faţă, comparativ cu precedentul, un detaliu care constă în înălţimea la care apa s-a ridicat deasupra munţilor celor înalţi. Din start trebuie să explicăm ce este cotul, respectiv o unitate de măsură pentru lungime, utilizată de în perioada Vechiului şi Noului Testament. Raportată la dimensiunile de astăzi, cotul este echivalentul a 45 cm. Legat de dimensiunea de 15 coţi, adică aproximativ 6,75 m, e greu să găsim o explicaţie căreia să-i garantăm veridicitatea. Sfinţii Părinţi au găsit totuşi un rost acestei situaţii, Sfântul Ioan Gură de Aur descoperind în cuvintele acestui verset o exprimare prin care autorul biblic doreşte să garanteze faptul că apa s-a ridicat deasupra tuturor şi că într-adevăr „a murit tot trupul ce se mişca pe pământ“ (v. 24), lucru cumplit de imaginat astăzi. „Nu fără rost ne-a povestit aceasta nouă Scriptura, ci ca să cunoaştem că s-au înecat nu numai oamenii, ci şi animalele - cele cu patru picioare şi cele târâtoare - ci şi păsările cerului, şi toate cele câte trăiesc în munte, fiarele adică şi celelalte fiinţe. De asta spune Scriptura: «S-a înălţat apa cu cincisprezece coţi deasupra munţilor», ca să cunoşti că hotărârea Stăpânului s-a împlinit. Că spune: «Încă şapte zile şi voi aduce potop pe pământ şi am să pierd de pe faţa pământului toate făpturile câte am făcut, de la om până la dobitoace şi de la târâtoare până la păsările cerului».“ Şi, după cum aminteam şi în versetul anterior, „Dumnezeiasca Scriptură ne-a spus acestea nu atât ca să ne arate la ce înălţime s-au ridicat apele, cât ca să putem cunoaşte de aici că n-a mai rămas nimic pe pământ, nici animale, nici fiară, nici dobitoc“, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur.