Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: „Lepădatu-te-ai de viaţa cea veşnică, îngropatu-te-ai în căile păcatului şi ale morţii“

Biblia - verset cu verset: „Lepădatu-te-ai de viaţa cea veşnică, îngropatu-te-ai în căile păcatului şi ale morţii“

Un articol de: Lucian Apopei - 27 Iunie 2008

Facere 3, 9:

„Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: «Adame, unde eşti?»“

Deşi căzută în păcat, fiinţa umană este cercetată de Dumnezeu, chemându-l, după cum vom vedea în continuarea acestui verset, la pocăinţă. Dumnezeu nu abandonează creatura care nu a făcut ascultare de porunca sa. Acest „unde eşti?“ din versetul 9 al capitolului 3 din cartea Facerea, al Sfintei Scripturi, nu semnifică faptul că Dumnezeu nu vedea pe Adam, ci el cerea de la el o recunoaştere, implicit o pocăinţă, a situaţiei în care a ajuns după neascultare. „Dacă s-ar fi smerit Adam şi ar fi ascultat de Dumnezeu şi ar fi păzit porunca de la început, n-ar fi căzut. Dar şi după ce s-a urâţit, Dumnezeu i-a dat prilej de a se pocăi şi de a fi miluit. Însă grumazul lui a rămas ţeapan. Şi a venit Dumnezeu, zicând: «Adame, unde eşti?», adică: «De la ce slavă, la ce ruşine ai coborât?»“ spune Avva Dorotei. La fel, Sfântul Vasile cel Mare afirmă că „Cel ce ştie toate nu căuta să afle, ci voia ca Adam să înţeleagă ce a ajuns din ce era. Unde eşti?, în loc de: în ce cădere ai ajuns, de la o atât de mare înălţime!“. Cu alte cuvinte, întrebarea lui Dumnezeu înseamnă: „Cine erai înainte şi unde ai început să fii acum? Unde te aşezasem? Şi unde ai ajuns? Ştii că eşti gol, fiindcă ţi-ai pierdut îmbrăcămintea bunei credinţe. Frunze sunt astea cu care cauţi să te acoperi. Ai respins roada, voieşti să te ascunzi sub frunzele legii, dar te dai pe faţă. Ai dorit, din pricina soţiei, să te depărtezi de Domnul Dumnezeul tău şi de aceea fugi de Cel pe Care căutai să-L vezi“, ne explică Sfântul Ambrozie. Acelaşi Sfânt Părinte revine, cu altă ocazie, în lucrarea „Raiul“ şi întăreşte ideea sa, spunând că acest „unde eşti“ înseamnă „«cum te afli» şi nu «în ce loc». Aşadar nu este întrebare, ci dojană. Din ce stare a bunătăţii, fericirii şi harului, vrea El a zice, ai căzut în starea aceasta jalnică? Lepădatu-te-ai de viaţa ce-a veşnică, îngropatu-te-ai în căile păcatului şi ale morţii.“