Biblia-verset cu verset: Lumina unui nou început

Facerea 8, 13: „Iar în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit, şi, iată, se zbicise faţa pământului.“

Aproape fiecare expresie a acestui verset reliefează un nou început pe care omenirea - reprezentată prin părintele ei, Noe, împreună cu familia sa - îl purcede cum nu se putea mai frumos decât privind spre cer. Acoperişul corabiei care i-a adăpostit de primejdia potopului atât pe oameni, cât şi pe animalele aflate în „custodia“ lor este înlăturat, făcând loc luminii unui nou început. „Ziua întâi arată o restaurare a creaţiei, iar luna întâi este nisan (martie-aprilie) de mai târziu, în care Mântuitorul va pătimi şi va învia“, spune părintele Ioan Sorin Usca, în comentariul său la cartea Facerii.

Sfântul Ioan Gură de Aur a subliniat această poziţionare în timp a eliberării lui Noe din „groaznica închisoare“ în care a stat captiv vreme de aproape un an de zile, departe de lumina zilei, de aerul proaspăt al mediului înconjurător şi de priveliştea cu care ochii săi se obişnuiseră vreme de şase sute de ani de viaţă. „Nu fără rost Dumnezeiasca Scriptură face această precizare, ci ca să aflăm că potopul a ţinut până în ziua întâi a acelui an; ca să aflăm că în timpul potopului s-a vădit răbdarea dreptului şi s-a făcut curăţenia întregii lumi. Apoi, când întreaga fire s-a spălat ca de necurăţenie, când şi-a lepădat toată murdăria cu care o acoperise răutatea oamenilor şi a ajuns luminoasă faţa ei, atunci, deci, porunceşte Dumnezeu dreptului Noe să iasă din corabie şi-l slobozeşte din acea groaznică închisoare“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.