„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Lui ca să-I arate clădirile templului. Dar Iisus le-a zis: Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se
05 Oct, 2024
Biblia - verset cu verset: Moartea, un eveniment necesar şi universal
Facerea 5, 14:
„Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani şi apoi a murit.“ Capitolul al cincilea al cărţii Facerea îşi respectă în continuare planul narativ, prezentând sfârşitul unei alte persoane din genealogia lui Noe, pe linia lui Set, Cainan, care a trăit, după cum aflăm din acest verset, nouă sute zece ani. În cuprinsul Bibliei se întâlnesc numeroase referiri la moarte, rostul şi sensul ei. Moartea dă sens creaţiei numai pentru că e punte spre o existenţă cu totul altfel decât cea de aici, spre o existenţă netrecătoare. Aceasta urmează unei logici fireşti a firii, conform căreia ori sufletul este viaţă, ori el are viaţă. Atunci, dacă este viaţă, el ar trebui să facă pe altcineva să trăiască, iar nu pe sine însuşi, după cum şi mişcarea face să se mişte un alt lucru, iar nu pe sine însăşi. Faptul că sufletul trăieşte, nimeni n-ar putea tăgădui. Dacă trăieşte, însă, el trăieşte nu pentru că este viaţă, ci pentru că se împărtăşeşte din viaţă şi ceea ce se împărtăşeşte din ceva este cu totul altceva decât aceea din care se împărtăşeşte. Sufletul se împărtăşeşte din viaţă pentru că Dumnezeu voieşte ca el să trăiască. Şi ca atare, sufletul nu se va mai împărtăşi din viaţă când Dumnezeu va voi ca sufletul să nu mai trăiască. Căci sufletul nu trăieşte prin el însuşi, cum trăieşte Dumnezeu. Ci - după cum nu este cu putinţă ca omul să trăiască continuu şi nici ca sufletul să fie continuu la un loc cu trupul şi atunci când trebuie ca armonia aceasta să se desfacă, sufletul părăseşte trupul şi omul nu mai există - tot astfel şi atunci când sufletul nu trebuie să mai existe, spiritul pleacă din el, iar sufletul nu mai există, „ci se întoarce iarăşi acolo de unde a fost atras“ (Ecc. 12, 7). Din acest punct de vedere, fiecare om se cere a considera moartea ca un eveniment necesar şi universal. Dar această necesitate şi universalitate a ei se explică prin necesitatea împlinirii existenţei umane în Dumnezeu cel transcendent. În această explicaţie moartea are sens, ba chiar e un eveniment prin care viaţa îşi găseşte sensul.
