„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: „N-am văzut eu, oare, în faţă pe Cel ce m-a văzut?“
Facerea 16, 13: „Şi a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i grăise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se tâlcuieşte: Tu eşti Dumnezeu atotvăzător), căci zicea ea: «N-am văzut eu, oare, în faţă pe Cel ce m-a văzut?».“
Dezvăluirile pe care i le-a făcut îngerul slujnicei Agar şi puterea cu care i-a vorbit au determinat-o pe aceasta să se întrebe dacă nu cumva Însuşi Dumnezeu i s-a arătat şi i-a grăit. Semnul de întrebare pe care şi-l pune slujnica capătă aici două conotaţii: una de natură spirituală şi una practică. În primul rând, îi era greu a înţelege, în smerenia ei - de care trebuie să amintim că a dat dovadă când şi-a recunoscut vina părăsirii căminului lui Avraam -, cum a fost posibil să se întâmple acest lucru. În mintea ei apare genul de întrebare: „Cum de e posibil ca Dumnezeu să mi se arate tocmai mie?“. În al doilea rând însă, conform perceptelor acelor vremuri, cine-l vedea pe Dumnezeu nu mai rămânea apoi în viaţă. Aceasta e cea de-a doua nuanţă pe care o capătă întrebarea din finalul fragmentului biblic: „N-am văzut eu, oare, în faţă pe Cel ce m-a văzut?“, sau, după o altă traducere: „Oare mai sunt eu în stare să văd după ce L-am văzut?“ în sensul: Oare L-am văzut eu într-adevăr şi mai sunt vie după ce L-am văzut?, căci, după cum spuneam, potrivit Legii, omul nu putea să-L vadă pe Dumnezeu şi să rămână în viaţă: „Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască“ (Ieşirea 33, 20). De aceea, Agar L-a numit „Dumnezeul vederii“ sau „Dumnezeu atotvăzător“, pentru că Dumnezeu nu numai că o văzuse şi venise la ea în suferinţa ei, dar îi îngăduise să-L şi vadă şi să trăiască ulterior. Iahve este numit aici el-roi, reprezentând denumirea semitică a divinităţii. Sensul primordial al cuvântului nu poate fi stabilit exact, dar toate etimologiile dezbătute converg spre ideea de putere, măreţie.








