„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: „N-am văzut eu, oare, în faţă pe Cel ce m-a văzut?“
Facerea 16, 11: „Iată, tu ai rămas grea - îi zise îngerul Domnului - şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferinţa ta.“
Arătându-i lui Agar că-i cunoaşte situaţia şi mărturisind despre ea şi viitorul fiului ei, îngerul Domnului îşi dezvăluie identitatea, ceea ce o va determina pe slujnică să remarce mai târziu: „N-am văzut eu, oare, în faţă pe Cel ce m-a văzut?“, numind ea apoi pe Domnul, „Cel ce-i grăise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se tâlcuieşte: Tu eşti Dumnezeu atotvăzător)“. Privind versetul de mai sus, observăm un act de milostivire a Domnului venit pe fondul împrejurărilor grele în care să găsea Agar. Dumnezeu, pentru că a auzit suferinţa ei, nu o părăseşte, nu o mustră, ci îi alină slujnicei durerea sufletească. Îi vorbeşte despre fiul ei, încă nenăscut, făgăduindu-i sprijin prin dezvăluirea viitorului său şi a urmaşilor lui. Însăşi numele fiului ei reflectă pronia divină. Numele Ismael înseamnă Dumnezeu aude, conform unei note a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, în timp ce numele Agarei e legat de acela al Agariţilor (Agarienilor), arabi nomazi din sudul pustiu al Palestinei, teritoriu sub dominaţie egipteană.








