Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Naşterea într-o viaţă mântuitoare

Biblia - verset cu verset: Naşterea într-o viaţă mântuitoare

Un articol de: Lucian Apopei - 08 Septembrie 2008

Facerea 5, 9:

„Enos a trăit o sută nouăzeci de ani şi atunci i s-a născut Cainan.“

Continuând prezentarea genealogiei dintre Adam şi Noe, autorul biblic îl menţionează pe fiul lui Enos, Cainan, care se traduce prin câştig, proprietate, ziditor, copil. În dese rânduri, Sfânta Evanghelie stă mărturie în privinţa începutului şi sfârşitului vieţii omului pe acest pământ. Preocupaţi de aspectul duhovnicesc al acestei constatări existenţiale, Părinţii filocalici vorbesc despre un îndoit chip al naşterii noastre: unul firesc şi altul, infinit superior - cel duhovnicesc. Cel dintâi este cel după fiinţă, şi aparţine tuturor oamenilor, cel de-al doilea este după buna plăcere şi după hotărârea voinţei. Prin cel dintâi, se dă celor născuţi, „întreg harul înfierii“ „desăvârşirea înfierii în potenţă“. Cel de-al doilea fel de naştere sădeşte în om, pe lângă har ca potenţă, „asemănarea atotdumnezeiască cu Cel cunoscut“.

Sfântul Clement Alexandrinul consideră că fiecare îşi conduce propria viaţă după cum îi cere Dumnezeu, „pedagogul“ de la care dobândim toate cele folositoare spre mântuire: „După cum generalul care conduce armata sa se îngrijeşte de salvarea ostaşilor lui, după cum căpitanul unei corăbii cârmuieşte corabia lui, cu dorinţa de a salva pe călători, tot aşa şi Pedagogul, datorită purtării de grijă pe care o are de noi, conduce pe copiii Săi spre o viaţă mântuitoare. Şi ca să spun pe scurt, toate câte le cerem în chip binecuvântat de la Dumnezeu ca să ni se dea nouă pe acelea le dobândim, dacă ascultăm pe Pedagog“.