„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Neamurile fiilor lui Sem
Facerea 10, 31: „Aceştia sunt fiii lui Sem după familii, după limbă, după ţări şi după naţii.“
Autorul biblic păstrează aceeaşi structură a concluziei privitoare la urmaşii fiilor lui Noe. Întocmai de aceea, versetele 5, 20 şi 31 sunt aproape identice, ele făcând referire la urmaşii lui Iafet, Ham şi Sem, fiii lui Noe. Dintre cele şaptezeci şi două de neamuri menţionate în acest capitol, paisprezece sunt născute din Iafet, treizeci şi unu din Ham şi douăzeci şi şapte din Sem. Neamurile rezultate din Sem i-au avut ca strămoşi pe Elam, Lud, Aram (cu fiii: Uţ, Hul, Gheter şi Maş), Asur şi Arfaxad - care l-au avut pe Cainan, căruia i s-a născut Şelah, tatăl lui Eber, cel care a dat numele poporului evreu şi căruia i s-au născut Peleg şi Ioctan, cel din urmă având, la rândul său, treisprezece fii: Almodad, Şalef, Haţarmavet, Ierah, Hadoram, Uzal, Dicla, Obal, Abimael, Şeba, Ofir, Havila, Iobab. Facem din nou precizarea, impusă şi de versetul de mai sus, că fiii lui Sem s-au stabilit în lume - în diverse teritorii -, iar menţiunea că s-au răspândit după limba vorbită evidenţiază timpul la care autorul biblic a scris aceste rânduri, în vremuri în care împărţirea graiurilor se petrecuse deja, când „episodul“ turnului Babel şi a înmulţirii graiurilor fusese consumat demult.