„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: Nu poate exista împărat pe pământ fără să existe şi supuşi
Facerea 10, 11: „Din pământul acela, el trecu în Asur, unde a zidit Ninive, cetatea Rehobot, Calah“
Iată că Nimrod străbate noi ţinuturi în dorinţa de a le stăpâni pentru a-şi crea o faimă în faţa oamenilor. Dorinţa aceasta de putere care l-a cuprins, determinându-l să suprime şi aceste teritorii enumerate de versetul de mai sus, a fost considerată de Sfântul Ioan Gură de Aur ca o dorinţă de a obţine slavă în faţa semenilor. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur a scris: „Dar şi el, mergând pe urma înaintaşului lui, nu s-a folosit cum trebuie de însuşirile firii şi a descoperit un altfel de robie: a încercat să ajungă conducător şi împărat. Că nu poate fi nicicând împărat, dacă nu sunt supuşi. Împărăţia pare a fi libertate, dar este cea mai cumplită robie cu chip de libertate, întrucât stăpâneşte şi pe cei liberi. Uită-te acum câte face lăcomia! Uită-te că puterea trupească a lui Nimrod nu rămâne în hotarele ei proprii, ci doreşte totdeauna mai mult, doreşte şi slavă. Nu i-a supus pe oameni ca să-i apere pe aceştia, ci ca oamenii să zidească oraşe şi să supună pe duşmani“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Aflăm că Nimrod a trecut în Asur (â zeul bun; câmpie netedă), denumire prin care se înţelegea întregul platou de la est de actualul Mosul. Denumirea cetăţii Ninive (â locuinţă; aşezare; frumuseţe atotlină) provine din ebraicul nin-we (acadiană ninuwa, ninua sau nina). Locaţia a reprezentat capitala Imperiului Asirian în ultima sa perioadă de înflorire. Regii babilonieni, mai cu seamă Sanherib, Asarkadon şi Asurbanipal, au construit aici numeroase palate, iar ultimul amintit - o mare bibliotecă, ale cărei texte reprezintă cele mai importante izvoare pentru cultura asiro-babiloniană. În 612 î.Hr. cetatea a fost distrusă şi din nou locuită în epoca elenistică. Aceasta se va numi, sub împăratul Claudius, Ninus sau Niniva. Rehobot-Ir (â locuri largi) a fost o cetate apropiată de Ninive. În fine, Calah (â prospeţime; putere; oraş vechi) a fost o localitate la sud-est de Ninive, unde s-a descoperit obeliscul negru al lui Salmanasar al III-lea.








