Biblia - verset cu verset: Numele lui Dumnezeu

Facerea 4, 26:

„Lui Set, de asemenea, i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.“

Acest verset vine să confirme pe precedentul, întărind ideea că urmaşii lui Adam şi Eva, pe linia genealogică a lui Set, se vor întoarce către Dumnezeu şi vor aduce slavă acestuia ca unui Creator şi Stăpân. În Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, aflăm că acest verset apare şi altfel formulat - „De atunci au început oamenii să-L cheme pe Dumnezeu cu numele de Domnul“. Explicaţia pe care o găsim în lucrarea sus-amintită ne spune că „e vorba de introducerea numelui divin Iahve (din tetragrama YHVH) # Domn, pe lângă acela de Elohim # Dumnezeu; deci Domnul Dumnezeu. Această tradiţie îi plasează originea în generaţia contemporană cu nepotul lui Adam, în timp ce o alta îi atestă o apariţie mult mai târzie, în vremea lui Moise (Ieşirea 3, 13-15). La origine, Iahve era un nume propriu; din respect şi teamă, evreii preferau să-l rostească prin echivalentul Domn. În limbajul biblic, numele divine sunt folosite astfel: Iahve # Domnul; Elohim # Dumnezeu; Adonai # Domnul; Adonai Yahve # Domnul Dumnezeu; Iahve Elohim # Domnul Dumnezeu; Iahve Sabaot # Domnul Sabaot sau Domnul Atotţiitorul; Şaddai # Puternicul; El-Olam # Dumnezeu-cel-Veşnic.

Numele lui Enos a fost tradus în diferite moduri. Cele mai importante două traduceri spun că acesta ar însemna „muritor“, „slăbănog“, indicând smerenia acestuia, dar şi „speranţă“, după cum au scris Origen, Eusebiu, sau Philon. Cert este că urmaşii acestuia se vor raporta la Dumnezeu în acţiunile lor, spre deosebire de cei ai lui Cain: „Vezi că, încetul cu încetul, oamenii încep să se înveţe minte! Prin numele pe care-l dau copiilor îşi arată recunoştinţa lor faţă de Dumnezeu. Şi Set, spune Scriptura, când a născut fiu, i-a pus numele Enos. Iar dumnezeiasca Scriptură, voind să tâlcuiască numele, spune: «Acesta a nădăjduit a chema numele Domnului Dumnezeu»“, afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur.